Poposesc pentru o clipa in sufletul meu....
doar pentru a ma regasi, dupa inca un drum, vreau sa ma regasesc ...vreau sa stau si sa ma analizez.
Azi, stiti ce? Mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine libertatea. Ce pret scump si dulce il are....si cat de rara este in viata mea...tanjesc dupa libertate si desi o iubesc atat de mult...de cele mai multe ori am impresia ca toti cei din jurul meu vin sa-mi incatuseze mintea si sufletul! Vreau sa fug, sa fug de toti cei care cred ca ma vor putea incatusa ! Vreau sa fug de toti cei care cred ca ma vor putea supune vointei lor..vreau sa am curajul de a le spune in fata , privindu-i in ochi ca ...nimeni si nimic nu va putea sa-mi ingradeasca libertatea~! Prefer si voi prefera mereu sa fiu libera.! pentru ca gradul meu de libertate inseamna foarte mult , inseamna dorinta si bucuria din viata mea...este soarele care rasare pe drumul meu...
Dar vedeti voi, de cele mai multe ori a fost o umbra, de cele mai multe ori am dus cu mine durerea de a nu fi un om liber...am dus cu mine prejudecati si conceptii care nu-mi apartin...am jucat rolul unei femei supuse...si nu mai pot sa joc acest rol...nu mai pot sa ma prefac ca sunt fericita, pentru ca nu sunt...am obosit sa incerc sa spun ca am toata libertatea din lume, daca eu stiu ca nu o am.....
Azi, m-am plimbat dandu-mi seama cata placere am gasit in acei pasi facuti pe drumuri si alei...stiti voi cata bucurie simteam admirand lumea, natura si viata din mers ?...sunt ciudata cred, dar pe mine plimbatul ma relaxeaza...iubesc sa ma plimb ..sa merg intruna..pe jos..ma face sa-mi aduc aminte de clipe din viata mea...clipe frumoase..ma face sa ma cuprinda nostalgia anilor trecuti...ma face sa pretuiesc fiecare secunda..si sa regasesc ..amintirile ! Ma face sa-mi dau seama ca...unele drumuri le faceam alaturi de oamenii care ma iubeau si pe care ii iubeam, dar care nu mai sunt langa mine...si stiti ce? Chiar imi pare al naibii de rau..dupa prietena mea..cred ca toata viata mea am s-o plang...am sa plang dupa ea, ca dupa o comoara...pentru ca eu pe fata asta chiar am iubit-o, dar banuiesc ca n-am stiut s-o apreciez indeajuns...Cea mai perfecta relatie am avut-o cu ea..daca am avut o relatie de prietenie perfecta..atunci relatia noastra asta a fost! Intruchiparea armoniei si a intelegerii...dar..am ramas singura sa-mi plang de mila..si destinul ne-a despartit...poate nu mai eram pe aceeasi lungime de unda...dar mie tot imi pare rau dupa ea! Era singura care ma intelegea in nebunia mea si singura care putea sa ma faca sa vad si soarele dupa nori! Orgoliile noastre ne-au despartit...si nu mai am curajul sa o mai caut....banuiesc ca sunt o lasa..:(((
Sper sa revin cu ganduri mai altruiste...acum vreau doar sa transmit un mesaj: pretuiti-va prietenii adevarati!
