Scanteia din sufletul nostru....

M-a indemnat sa scriu acest articol...moartea lui Michael.
Stiu! Toata lumea vorbeste despre moartea acestui om, toata lumea incearca sa isi explice moartea lui...si in acelasi timp toti isi dau seama ca am pierdut unul din oamenii valorosi ai planetei...si nu e mult spus.
Michael a fost unul din oamenii valorosi ai planetei...si va ramane...e trist ca lumea a aruncat cu fel de fel de mizerii in imaginea sa ca sa-i stirbeasca din faima si din renumele sau..Au reusit o vreme sa il transforme intr-un monstru...dar acum, o data cu moartea sa...toti au uitat si ii plang disparitia...
Pentru toti , la fel ca si pentru mine Michael a demonstrat un lucru magic...faptul ca atunci cand iti doresti un lucru din tot sufletul, atunci cand in tine exista acea scanteie magica....toate visele prind realitate...si poti ajunge acolo unde ai visat...la Michael a fost si destinul cred eu...destinul care l-a propulsat de mic in lumina reflectoarelor..a fost traiectoria unui geniu..spun geniu pentru ca ....doar un geniu ajunge sa inventeze un lucru nou, imbogateste lumea cu un lucru nou...el a lansat o moda in muzica, in dans...a inventat un stil...care nu va muri niciodata...a ramas nemuritor prin muzica sa..si va ramane...
Scanteia din sufletul sau si-a facut datoria....a unit popoare intregi..intr-un singur ritm si vibratie...in ritmul muzicii sale...
Si la fel ca un geniu.....a murit subit..lasand in urma lui o mare lipsa...lipsa unui adevarat artist, complet si aproape perfect..urma unui artist care a ajuns in varful piramidei prin talent,respect si mai ales munca...urma unui artist Unic..a fost Unic..si va ramane...
Precum melodia sa.."Gone to soon"....a disparut..incheindu-si misiunea aici, pe Terra.
Ne-a lasat o mostenire de pret si o lectie de valoare...sa nu ne omoram scanteia din sufletul nostru....sa nu o stingem niciodata...ci mai degraba sa facem tot posibilul s-o urmam...iar destinul va fi de partea noastra..
Universul, reprezentat de Dumnezeu..ne daruieste mereu ceea ce vrem, dar nu intotdeauna ceea ce vrem este spre binele nostru...traiectoria vietii noastre..este mereu o traiectorie a dorintelor noastra materializate..plus acea magie a destinului..dar.....magia destinului nu ne poate ajuta..daca noi nu vrem sa fim liberi..liberi sa credem in scanteia sufletului nostru...
Facand lucruri ce nu ne plac...lumea asta va deveni incetul cu incetul un Univers al groazei si al tristetii...vom duce o viata lipsita de orice gram al bucuriei...si pentru ce?
Urmati-va visul..sau visurile inimi voastre...cu orice pret...veti vedea ca se poate...orice ce se poate, trebuie doar sa iti doresti...totul porneste din suflet.........lasati-va scanteia din suflet sa fie libera..

Mitza

Azi sunt trista..trebuia sa fiu fericita, dar...durerea din sufletul meu..ma indeamna sa scriu un mic articol despre Mitzi.
Iubesc animalutele de cand eram mica...mi-am facut mereu o preocupare din a avea grija de ele. Le-am tratat mereu ca si pe copilasii mei..si am avut grija de ele..In copilarie toti ma poreclisera "mama natura", ciudat, ce-i drept dar imi spuneau asa pentru dragostea mea pentru animale si pentru natura in general. Am crescut acum, si dragostea mea pentru animale a ramas...si totusi..n-am crezut ca voi ajunge sa ma atasez de vreun animalut atat de tare..pana cand n-amavut-o pe Mitza.
Cand au gasit-o..era un ghem . O luam in palma si o cuprindeam in ea..o gasisera copii de la bloc abandonata langa tomberoanele de gunoi..si gandinsu-se la dragostea mea fata de animale..mi-au dat-o mie. Initial am fost reticenta..mai mult pentru ca nu puteam avea grija ei. Vazand-o atat de micuta si neajutorata..am rupt din timp si i-am acordat atentia mea..Am crescut-o pe Mitza..de la laptic pana cand a invatat de manance de toate..era o mare mancacioasa si jucausa..ii placea la nebunie sa se joace..
Am vrut s-o duc la bunicii mei..dar nu m-a lasat sufletul...nu puteam sa indur despartirea de ea..
Dar in urma cu 2 zile..cautand-o..am vazut-o plina de sange..izbucnind in plans, m-am grabit s-o duc la veterinar..in speranta ca va putea s-o faca bine. Dupa 2 zile de tratament..Mitza mea parea ca-si revine..dupa o muscatura de caine..dar..am crezut gresit..
As fi dat toti banii de care dispuneam sa o fac bine..si totusi..doctorii au fost reticenti in pronuntarea unui diagnostic..
Si in seara asta.... Mitza mea a murit..
A murit si simt ca mor de durere..era doar o pisicuta jucausa si mancacioasa de care ma atasasem enorm de mult..iar acum n-o mai am..n-o mai am si ma doare...ma doare ca am crezut ca se va face bine si..n-a fost asa...e ciudat..dar cand te atasezi e dureros ..e foarte dureros..si nu mai am cuvinte..