Am revenit..cu primul capitol.."asa sa NU faceti ! "

Buna ! Am revenit asa deodata sa scriu din nou. Cred ca am facut o pauza destul de semnificativa in activitatea mea de blogger. De fapt nu m-am gandit niciodata sa scriu, doar de dragul artei. Am inceput din nou sa scriu pentru ca asta simt..sa-mi expun ideile , parerile, experientele undeva ...spre a fi de folos. Voi incepe cu un prim capitol..de data asta voi expune o parte din experientele de viata si nu numai..si am sa intitulez : "Asa sa Nu faceti " ! 1. Viata mea s-a schimbat... Imi doream demult timp o schimbare, ceva sa fie pe masura asteptarilor mele. Visam mereu sa gasesc o iubire din aia..careia sa nu-i gasesc defect. Probabil ca m-am auto iluzionat bine inainte de acest lucru. Intr-o zi am gasit-o..asa mi se parea. Si asa a inceput totul..am renuntat la un capitol al vietii mele..de vreo 7 ani ca sa incep altul. Eram convinsa ca va fi bine, nu-mi imaginam reversul medaliei sub nicio forma. Omul de care ma indepartasem si pe care il iubisem sau poate ca traiam cu aceeasi iluzie ca il iubeam avea sa fie prima mea victima. In toti acesti ani..fusesem eu o victima..victima unei ploi de senzatii, stari contradictorii...furie si bucurie. Devenisem un om, dar unul pe care nu-l puteam privi in oglinda. O femeie care s-a sacrificat stie despre ce vorbesc...si nu stiu ce as putea scrie. Statutul de victima nu m-a incantat niciodata..asa ca mereu stergeam cu buretele toate amintirile urate..si puneam in balanta si mi se parea ca binele e deasupra raului. Asa am sperat 7 ani , pana cand intr-adevar in al 7 -lea an si el avea sa se schimbe probabil dandu-si seama ca ma pierde. Din pacate m-a pierdut ireversibil..e impropriu spus ..ca nimeni nu pierde pe nimeni..dar pentru intelesul tuturor e cel mai potrivit termen. Iar aceasta pierdere a fost dureroasa...pentru el. Pentru mine era o realitate. Stiam ca a gresit iar acum aveam ocazia si puterea sa pun capat. M-am simtit mereu singura in relatia noastra, nu inteleg de ce oricat de mult ar fi incercat nu reusea sa ma determine sa scap de acest sentiment. Si EL a incercat, la capitolul acesta nu ii pot reprosa nimic, chiar a incercat sa mearga...dar nu constientiza ca nu poti face o femeie sa te iubeasca cu forta, cu violenta, cu rabufniri...nu! Pe mine nu a reusit sa ma convinga, astfel incat intr-o zi am incetat sa mai sper, sa mai cred in noi. Am deschis iadul pentru amandoi..si am presarat furtuna peste linistea aparenta a relatiei noastre. Si furtuna a fost un an si ceva...cand lucrurile erau sa fie bune..eu am incetat sa mai sper si sa mai cred. Decisesem deja ca cea mai buna optiune e sa ne despartim. Mi se parea ca viata imi va rezerva altceva mai bun si ca nu ma pot multumi cu ceea ce era. Omul asta m-a iubit...atat stiu..ca m-a iubit. M-a iubit in felul lui iar eu nu am fost capabila sa simt...Nu am fost capabila sa simt, sa incerc, sa fiu..nu eram pe lungimea lui de unda..nici el pe a mea..dar nu aveam cum sa inteleg atunci ceea ce am inteles acum. Ma urasc pentru nevoia mea de diversitate..nu in ideea de a fi azi cu cineva, iar maine cu altcineva..ci in ideea de a dori sa schimb mereu cate ceva. Sunt permanent intr-un contrast..am vrut sa vad cum e sa traiesc si fara el. Fara omul care timp de 7 ani m-a iubit si fara de care nu-mi puteam concepe viata. Erau nopti in care ii spuneam ca nu-mi imaginez viata fara el..eram dependenta de el, dependenta de confortul relatiei noastre... Dar m-am despartit de el...dupa intrebarea fireasca : cum ar fi fara el? Am aflat acum...la 2 ani de atunci..cum e fara el. e fara el si atat ..il compari cu oricine va fi dupa si nu il vei putea uita niciodata.

Atunci...am inteles

Ma obsedeaza ideea de relatie perfecta... Ma pun pe ganduri relatiile de iubire..dintre doi oamenii de sex opus.. Nu gasesc raspunsuri la multele mele intrebari...si probabil ca le voi gasi, undeva la final..de experiente..si experimente existentiale.. Dar caut acele raspunsuri..si stiu ca fiecare clipa ce mi-e data..e o bucurie si o noua sansa de a mea cunoaste pe mine si a cunoaste noi mentalitati.. Cred ca imi pierd vremea si imi tocesc gandurile daca stau si analizez prea mult, prea mult..obsesiv de mult..apoi imi zic ca nu merita..apoi ma gandesc ca aberez ..pentru ca..asta e adevarul...dar aberez ca sa ma descopar eu in alta forma.intr-o noua forma..mai buna. Ideea este ca am renuntat ...am renuntat sa ma lupt..pentru ca iubirea nu e o lupta..si cine crede ca lupta pentru sentimente sau crede ca trebuie sa traga cu dintii..pentru a fi fericit..se inseala.. Nu poti lupta pentru cineva...eu una nu pot..nu pot..sa fiu altcineva, sa joc un rol, sa nu fiu eu..sa nu ma regasesc..doar ca sa-l pot pastra pe cel de care-mi place..nu pot. Adu-ti aminte ce te-a atras, pentru ca ceea ce te-a atras..la un moment dat va disparea...adu-ti aminte sa nu te increzi in vorbe, sunt oamenii care mint mult...mult de tot..si te vor bulversa...adu-ti aminte ca dragostea e ceva frumos...si nu merita falsificata... E frumos sa te indragostesti...dar cand iti trece..si te trezesti..nu stii pe cine sa dai vina..pe tine, pe el..pe destin...?

Vant de brad...

Si-am sa plec fara sa stii...dus de dorul tau tarziu.si ma duc si iar ma duc..pana la izvor de nuc.... Revin aici..pentru ca mi-e greu sa nu scriu uneori ceea ce simt..cred ca scriind voi putea sa imi explic si eu unele lucruri si voi putea sa ma eliberez de gandurile ce ma inconjoara, ma doboara , ma ridica...si ma coboara..dar daca scriu..poate ca cineva va citi..si va gandi ceva...orice. Nu voi scrie despre mine...voi scrie despre lume..despre lumea care se vede...care se contureaza..despre sentimente si oamenii...si despre anumite categorii aparte... Ma enerveaza cand cineva ma catalogheaza intr-un fel anume si incearca sa-mi puna etichete...eu nu am asa ceva...Nu vreau ca lumea sa ma perceapa o ciudata, doar pentru ca ..nu pot sa traiesc intens toate nimicurile trecatoare...multi traiesc clipa, eu traiesc in perspectiva..eu ma gandesc cum e azi si cum va fi maine...vreau sa traiesc frumos..pentru ca frumosul asta..inseamna un echilibru..Echilibru o data pierdut..se duce la vale viata...in pante abrupte si fara opriri. Nu vreau sa fiu ranita de oamenii..de asta..mi-e greu sa ma incred in vorbe..eu ma incred in trairi, in povesti..care mi se intampla..in sentimente care nu se spun..in priviri care transmit mai mult decat o mie de cuvinte.. Nu-mi cereti sa va explic...ceea ce nu cred ca imi pot explica.. m-am lasat dusa de val...ca sa vad cum este sa fii dus...si am constatat ca..valul asta..nu poate aduce nimic bun...un val al disperarii nu poate aduce decat...disperare..si in final ruinare. Nu pot , refuz sa accept lumea asa cum se arata ea...refuz sa accept egoismul..si sadismul omului modern...si ardoare cu care se distruge si se ruineaza...refuz sa accept excesele...pentru ca nu vreau sa le accept. Nu vreau sa accept lumea..ca o opera a celui Malefic venit sa-i distreze pe toti..spre pieire.. O iau rational..unde pot duce..desfraurile, minciunile...excesele? la moarte..la moartea sufletului..un suflet inrobit..nu-si va vedea lipsurile..ci va gasi mereu scuze pentru ceea ce va face..nu-si va putea pansa ranile..ci doar peticindu-le..cu alte rani..si cu alte experiente..urate... Nu mai avem timp sa ne vindecam..pentru ca sarim din experienta in experienta..din traire in traire..si visam..la nimic. Un om inrobit in patimi..nu va putea zbura niciodata...nu va putea fi liber niciodata..va gasi placerea in exterior..si nu va putea s-o caute in interior...daca pierzi echilibrul interior..pierzi totul..pierzi centrul universului..te pierzi pe tine..nu stii cine erai, cine esti si cine vei fi... Iertati-ma nu pot intelege..sunt rigida..iubesc lumea in stare pura, nevinovata..inocenta ...iubesc oamenii frumosi..care nu urmaresc sa atraga in capcana intunericului alte suflete nevinovate, iubesc copii pentru frumoasa lor inocenta si nevinovatie...iubesc florile si iubesc copacii..pentru dragostea pe care ne-o arata in fiecare zi..iubesc soarele si iubesc cerul..si iubesc marea..si va iubesc pe voi cei care crede-ti in frumos. Pe restul...cei cuprinsi de patimi..va iubesc si pe voi..dar mi-as dori..sa va reveniti in fire..sa va gandi- ca a trai clipa nu inseamna a te nenoroci..

Cea mai frumoasa urare de Craciun ...

Postez cea mai frumoasa urare primita de Craciun : Draga mea verisoara.......printre atatea cate erau de facut am gasit un moment de repaus ca sa iti scriu sau mai bine zis sa-ti transmit cateva ganduri prin acest mesaj.Iti doresc sa simti Craciunul acesta in modul cel mai copilaros,pentru ca doar asa mai reusim sa mai mai punem un glob in bradut cu sufletul,sa tresarim la un colind vechi atunci cand ii auzim la usa pe colindatorii inghetati sau sa ramaneam surprinsi ca ne da o lacrima din senim la auzul unui colind..mie sincer mi s-a intamplat sa am ochii inlacrimati cand ne-au colindat cei mici la facultate.Mi-am dat seama cat de repede a trecut inca un an,ca nisipul din clepsidra s-a scurs,dar sa nu uitam ca nisipul e de fapt in pumnii nostri iar el se scurge in functie de faptele noastre...printre micile firicele de nisip s-au strecurat bucuriile noastre,realizarile din acest an,zambete,sperante,dezamarigi,regrete mai mult sau mai putine,dar sa intorcem clepsidra,sa o redenumim 2014 si alaturi de ea sa punem o ciubotica in care sa ne scriem dorintele soptite la ceas de seara,intr-un glas surd incat numai Mosul sa le poata auzi. Iti doresc ca de fiecare data sa pasesti cu incredere in ceea ce-ti propui sa realizezi,sa crezi in ceea ce faci,sa te bucuri din inima de ceea ce ai langa tine,de iubirea pe care o primesti pentru ca ea exista fara ea soarele s-ar fi inegrit...iar noi suntem partasii fiecarui licar din acest minunat sentiment. Craciun fericit!! pss....daca vei respecta conditiile de mai sus Mosul va trece pe la amandoua in acelasi timp,iar in modul acesta vom fi mai aproape,iar eu voi primi forta necesara sa imping si anul acesta bagajele lui bunica sau poate voi apela la o roaba..........:)))ha-ha-ha tee puuup si te imbratisez cu dor.. P.S.: da! ai dreptate cu cat crestem...devine greu sa ne mai intram in pielea unui copil...dar nu imposibil...poate ar trebui sa ne reinventam mereu de Craciun si nu doar...ca sa intelegem esenta.. te pup si multumesc mult...esti talentata ! te pup ! Craciun fericit !

Profilul lui Fat-Frumos

Ma intrebam asa uneori ...daca Fat Frumos ar avea profil..pe facebook, oare ce ar posta ? cum s-ar descrie ? cum si-ar cuceri muzele ...? Oare mai are vreo sansa acest Fat-Frumos din basmele copilariei noastre in fata miilor de feti-frumosi nascuti sau creati peste noapte ? Nu stiu...uneori imi duc imaginatia departe si ajung la concluzia ca daca Fat-Frumos ar exista cu adevarat...i-ar fi greu sa traiasca si mai greu sa-si aleaga Printesa...pentru ca in timpurile noastre..personalitatile se contopesc si devin greu de evidentiat. Paradoxal...da, am gandit-o inainte sa ma pronunt. De ce e paradox? pentru ca astazi toate lumea vrea sa se evidentieze intr-un fel, toata lumea e libera sa-si exprime talentele avute sau inexistente..s-a creat un idol al evidentierii, un cult al personalitatii...dar din pacate toti tindem sa devenim la fel..toti incepem sa gandim la fel, sa ne imbracam la fel, sa facem lucruri la fel..e greu sa te formezi ca un exemplu , e greu sa te afirmi sau sa-ti afirmi personalitatea printre atatea clisee si incadrari sociale...si sfarsim ...fara a ne evidentia, fara a mai sti cine suntem, de ce suntem si in spre ce tindem...

Merg mai departe acum...

E.....mi-am revenit ! Si merg mai departe acum ! Ce nu te invinge, te face mai puternic si recunosc ca sunt un om destul de puternic. Nu o sa ma las doborata niciodata, am sa lupt pana la capat. Asa ca ...viata merge mai departe. Ma asteapta un viitor optimist, iar totul depinde de mine. De mine depinde sa-mi construiesc o viata asa cum imi doresc ...si o voi construi. La sfarsit de 2012, intr-un an atat de controversat...sfarsitul lumii n-a venit. N-a venit decat sfarsitul iluziilor si al amagirilor mele...n-a venit decat sfarsitul unui capitol si inceputul altuia nou... Ne auzim in noul an !

Raspuns ...la o intrebare

Azi nu e cea mai buna zi din viata mea, poate nici cea mai proasta...dar probabil ca asa sunt zilele fiecarui om..o imbinare de zile bune si rele..dar nu stiu...cred ca zilele mele sunt putin cam prea ...triste. Ma simt neinteleasa, trista...si singura. Poate sunt depresiva, sau poate ca Dumnezeu m-a parasit si m-am trezit asa cum sunt...singura. Inconjurata de oamenii, eu ma simt neinteleasa.. E ciudat sunt cel mai vesel om uneori si cel mai trist alteori...moment in care prefer sa fiu singura ca sa-mi pansez ranile, sa ma vindec si sa merg mai departe asa cum sunt in general...optimista si increzatoare. Totusi la sfarsit de an ma simt mai singura ca niciodata... In ce fel de lume m-am nascut ? Oare dragostea pe care mi-o doream nu exista ? Cred ca sunt blestemata...sa fiu mereu asa cum am fost...cred ca sunt blestemata sa imi caut iubirea peste tot si sa n-o gasesc..sau poate ca n-am s-o gasesc niciodata..si ar trebui sa incetez sa caut. Poate ca izvorul meu de iubire a secat..si nu sunt capabila sa iubesc si sa simt ceva...asemeni unei stanci de piatra, asa ma simt si eu...si ma doare. Nu cred ca mai am capacitatea sa iubesc sau poate ca ar trebui sa ma resemnez...cu neputinta mea de a putea iubi...poate ca nu am intalnit omul potrivit inca sau poate ca nici rabdare nu mai am sa-l intalnesc ..sau gandesc prea mult. Da, gandesc prea mult..si simt prea putin...si sunt o lasa, asa cum am fost mereu cand nu mi-am asumat iubirea...cand am vorbit atat de frumos despre ea, dar am fost o incapabila sa imi asum niste riscuri...si acum regret. Pentru iubire niciodata nu e prea tarziu, dar mi-e greu sa cred ca voi intalni acea iubire la care am visat o viata...din ce in ce mai greu. Pentru mine iubirea nu exista ! Iubirea la care am visat..n-a existat niciodata...pentru ca omul contemporan nu e capabil sa simta ceva! O nu ! Nu e capabil sa simta ceva in sufletul lui materialist si rece....am devenit avizi dupa averi, putere ...statut social...dar toate pentru ce? Ce ne ofera mai multi bani ? O falsa stabilitate in timp ! Ne ofera un patratel in care sa locuim comod o viata...si cand murim..suntem nimic.. Dar poate de asta sunt oamenii in ziua de azi atat de reci, atat de incapabili sa simta ceva, atat de ciopartiti sufleteste..pentru ca viata nu le-a oferit nimic...au invatat doar lectii dure sau poate ca au invatat sa nu mai simta nimic..sa se orienteze doar dupa criteriul materialismului..e mai comod asa. Nu cere sa-ti oferi sufletul pe tava...oricarui om.. Nu stiu...in ce lume m-am nascut...dar naiva cum am fost o viata...inca sper sa gasesc...un loc mai bun si mai frumos...in care sa-mi odihnesc sufletul...si sper sa invat ceva...dar cred ca n-am sa invat niciodata sa fiu altfel...