Nevoia de afirmare !

M-am tot uitat..am tot vazut..m-am gandit si am ajuns la o concluzie..majoritatea oamenilor au nevoie de afirmare,au obsesiva nevoie sa iasa in evidenta..sa devina si ei ceea ce au devenit si altii:faimosi ! Au vise de genul asta..si atunci un mod simplu de a "deveni cineva" este ...internetul ! Ironic sau la modul cel mai serios..internetul ofera o sansa pentru fiecare om de pe planeta...ca de la Polul Nord pana la Polul Sud..si de la Est la Vest..oamenii comunica prin intermediul internetului,asta nu mai reprezinta un semn de mirare..ci o realitate a vremurilor in care traim..dar ce ne facem fratzilor cu sutele de oamenii care vor sa fie vedete,n-ai ce sa le faci,n-ai ce sa le spui...ei se cred si vor sa fie altcineva decat ceea ceea ce sunt.Fiecare se crede mai interesant daca posteaza o poza interesanta,daca este cunoscut in vreun fel anume...fetele majoritatea lor..vor sa iasa in evidenta cu o atitudine sexy..care atrage sigur privirea unor barbatii dornici sa se masturbeze ori poate sa isi clateasca ochii in vreun decolteu postat pe internet, iar baietii? Se cred undeva intre Morandy si..vreun Casanova de moda noua...nu vreau sa generalizez,chestia asta nu e valabila pentru toata lumea...dar din cate am vazut eu..niste lucruri sunt in comun: dorinta de a evidentia bogatia (ceva gen:eu sunt marele barosan si tu esti micul sarantoc),hainele...care trebuie musai de firma sa fie ! altfel...ce sa cauti man? ce sa cauti pe 'aci? ) si freza...parul..toti au frezele gen Morandy..ei se cred originali,dar de fapt sunt o mica copie a altora mai mari decat ei..dar daca prin toate aceste lucruri au si eu putina faima,atunci totul e Ok! Observ dorinta asta de a fi original...fiti seriosi fratzilor ! Dati-va cu apa pe fatza ,ca in nici un caz nu veti fi originali..imbracandu-va ca nu stiu ce vedeta,sau aranjandu-va parul dupa nu stiu ce moda lansata de nu stiu ce cantaret.Nu va imbatati cu apa rece,nu va credeti ceea ce nu sunteti si nu veti fi vreodata...mai bine fiti voi si nu vreo copie de-a nu stiu cui .....
Poate e si nevoia de comunicare,avem nevoie de comunicare iar internetul este un mod facil de a ne asigura acest lucru..dar de aici si pana la falsele impresii pe care ni le cream despre noi...e doar un mic pas..iar o data facut pasul..ati devenit banali

Pana la capat..

Alergi prin viata efemera...cauti sa culegi roadele unei muncii pe care o depui..cauti sa-ti realizezi visele pe care mintea ti le dezvaluie....si alergi...alergi prin viata efemera incercand sa-ti prinzi fericirea de "picioare"...sau poate e vorba de orgoliul tau....poate toate visele pe care ti le doresti realizabile...s-au nascut pentru a-ti hrani orgoliul,a-ti hrani demnitatea ta de om.....si te hranesc bine visele tale...caci de dragul lor...renunti la tot...si pleci....si plecand lasi in urma un trecut,o amintire,o lacrima....dar tu...te hotarasti sa schimbi lumea...sau daca nu reusesti s-o schimbi....vei schimba macar locul...in cautarea fericirii....in cautarea viselor ...si le vei schimba pe toate...altii oamenii,alt decor...aceeasi poveste...sau poate una noua...si aceeasi dorinta...dorinta de implinire....setea ta e mai mare decat a altor oamenii...setea ta nu se poate stinge dintr-o sorbitura de apa....setea ta de a cunoaste..cine o va putea stinge? ....Dar stii ce ma gandeam? Nu mai conteaza ce gandesc ,daca ceea ce gandesc...nu este ceea ce gandesti si tu...iar daca ceea ce gandesti si tu...este ceea ce gandesc si eu...atunci...fericiti vom fi amandoi....dar daca ceea ce gandesti,nu este ceea ce gandesc....tot fericiti vom fi amandoi...pentru ca...am sa te urmez pana la capat....o lacrima ce va curge pe obrazul meu...va fi regretul ca tai voia mea pentru a face voia ta....dar o voi face...pentru tine...da...pentru tine....Pentru tine,pana la capat!

O intrebare..

Cand demnitatea bate la fereastra constiintei...ce ii raspunzi? Ii vei deschide geamul s-o primesti...sau o vei alunga....ca si cum straina ti-ar fi tie ? Alegi ce vrei...caci liber esti sa faci ce vrei....dar eu am micile mele nedumeriri...am avut parte de...lucruri care ...se bateau cap in cap....fie vorbele erau contrar faptelor....si cam asha s-a intamplat....a innebunit lumea sau eu? Sunt eu anormala sau asist fara sa vreau la lucruri ce mi se par anormale? Sunt prea rigida ? Sunt de moda veche ? Nu stiu...dar tare as vrea sa aflu si parerile altora...cand judeci corect si faci lucrurile stramb ...asta cum se mai numeste ?
Am vazut un tip...care urma sa-si insele iubita...cu o gagica agatzata intr-un mall...ea era departe de el....el chipurile isi traia viata cu 1000 la maxim...si cu zambetul pe buze...a inselat-o...cu o seara inainte vorbind la telefon...i-a spus :Te iubesc !
Concluzia....poti sa mai crezi cand cineva iti spune :te iubesc??????????? Nu! Nici vorba....vorbele sunt de argint iar faptele sunt de aur...


In alta zi....eram toti la o masa....amici cu toti...EL o tinea pe EA ..de mana...langa el un altul care urma sa se casatoreasca...El s-a gandit sa-i dea un sfat intelept: Sa-ti respecti nevasta si s-o iubesti !!! M-am uitat o clipa la mana lui...purta verigheta...si totusi statea imbratisat cu EA,amanta....si dadea sfaturi legate de sotie !?!?!?!
Concluzia....lumea a luat-o razna....rau de tot !!!! Dar asta a fost cea mai tare faza...sa fii de mana cu amanta,cu verigheta pe deget...si sa dai sfaturi legate de casatorie....cat de ........sa fii ???? Nu stiu....No comment !!!

A da sfaturi este gratuit..

La un moment dat in viata,fiecare dintre noi...are nevoie de un sfat...si il gaseste...il gaseste in reviste, il gaseste la televizor..il gaseste la vecinul de la 2, il gaseste intre prietenii...sau il gaseste la iubit,iubita...A da sfaturi este gratuit..toti ne pricepem sa dam sfaturi , mai dificil este cand tot noi cei care le dam..tot noi trebuie sa le si aplicam..ne pricepem sa dam sfaturi , mai grav de cele mai multe ori este ca nu stim sa ne dam noua sfaturi..nu stim sa ne sfatuim ...si gresim...Cand vine vorba de viata noastra..lucrurile intotdeauna se complica si se nuanteaza..pentru ca e viata noastra si ne este frica sa nu gresim...daca ceea ce gandeam la rece pentru X-ulescu si il sfatuiam..."fa asa ca este bine "in cazul nostru...nu mai ramane valabil..pentru ca pur si simplu ne este frica sa ne aplicam sfaturile noua..
Prin urmare a da sfaturi...este gratuit..si nu-i greu sa dai un sfat..dar gandeste-te de fiecare data cand il dai , daca l-ai putea urma si tu in aceeasi situatie...asa poate ti-ai da seama mai usor..ca..a da sfaturi este gratuit, dar nu si necesar !

Si totusi iubirea...

Si totusi iubirea...nu este o metafora si nici o idee indepartate de noi si de viata noastra...si totusi iubirea e cea care ar trebui sa ne inconjoare in fiecare zi a vietii noastre...
Aseara ma uitam la televizor..si din intamplare auzisem o femeie la vreo 60 de ani care afirma ca la varsta ei iubirea trece prin cap..bun..e demn de retinut.. "a trece prin cap"..de fapt batranica vroia sa spuna ca iubirea trece prin filtrul ratiunii si nu mai reprezinta..acea flacara care porneste din suflet..din inima.
Am inteles mesajul doamnei..vroia poate sa spuna ca o data cu trecerea anilor..iubirea nu mai exista..devine iubire rationala..atasament,obisnuinta..orice altceva dar nu iubire..Romantica din fire..sau poate prea sensibila si visatoare refuz sa cred ca..iubirea trece prin filtrul ratiunii...refuz sa cred ca iubirea nu porneste din suflet..si ca va trebui vreodata in viata mea sa "simulez" ca iubesc si sa stau alaturi de cineva doar din obisnuinta,atasament,frica..neputinta..Vreau sa cred si cred ca in ziua cand voi intalni iubirea...voi avea tot curajul de a o urma si de a ma increde in suflet..singurul capabil sa simta aceasta emotie si traire..Cred ca iubirea atunci cand exista nu moare niciodata...
Pesemne iubirea este un sentiment ce tine de sugestia noastra...oare? Tine de ratiune ? tine de instinct, tine de..atractie sexuala ? tine de placere...? Ce are oare legatura cu iubirea..?

In primul rand depinde despre ce fel de iubire vorbim..iubirea universala..iubirea eterna este o iubire pe care putini au capacitatea de a o intelege si de a o trai vreodata...iubirea adevarata..este iubirea care traieste pururea in noi si prin noi..ramane mereu cu noi..este o iubire libera si neconstransa ..care ne inalta , care ne innobileaza sufletele..si ne fac fericiti..ne simtim impliniti prin iubire..

In continuare am sa adaug doua din scrierile mele referitoare la iubire..


Iubirea doare...

Un om care nu iubeste,nu ajunge sa sufere...si totusi...iubirea ar trebui sa insemne bucurie,fericire...implinire langa omul de langa tine...ar trebui uitandu-te in ochii persoanei iubite sa vezi tot universul in care sa te regasesti ,dar iubirea este complicata....cred ca cel mai greu rol pe care il poate juca un om...este acela de a iubi...si de a invata sa iubeasca.....uneori iubim dar nu invatam cum sa iubim...e complicat...si un singur lucru stiu sigur...iubirea doare...

De ce ma face sa sufar omul pe care il iubesc?Oare de ce el nu intelege ca tot universul meu se regaseste in el...ca toate visele mele cladite cu grija le-am ascuns in el...sau le-am regasit in el...el nu vede...el nu vede iubirea mea si simt ca ma pierd si eu...e ciudat...iubirea e ciudata si e diferita...nu voi putea sa iubesc asa cum iubeste cel de langa mine...iubim in mii si mii de feluri...anumite lucruri sunt comune in toate iubirile...dorinta de a-l revedea pe omul iubit,dorinta de a fi cu el....dorinta de a-ti impartasi fiecare clipa din existenta ta alaturi de el...dorinta de a fi mereu langa tine...dorinta de a fi suflet langa suflet..invaluiti inntr-un parfum al fericirii si al bucuriei traite in 2 pentru a infrunta o viata...si asa mizera a societatii de azi...e atat de frumos sa iubesti...e atat de frumos sa fii iubit....dar e si dureros pe cat e de frumos...ceri mai mult si esti in stare sa oferi mai mult ..vrei sa ti se vada sentimentele...ca intr-o oglinda..dar....nu intotdeauna viata iti ofera un happy end....uneori trebuie sa iei in calcul ca poate de data asta nu a fost asa cum ai fi vrut sa fie,poate nu a fost o iubire adevarata sau poate ca....iubirea adevarata s-a transformat in obisnuinta...sau poate intr-o comoditate...uneori flacara,celebra licarire a iubirii din suflet dispare si.....in urma ei cauti tot felul de inlocuitorii,dar...uneori nu prea mai poti face nimic...decat sa pastrezi o amintire frumoasa si sa pornesti mai departe......caci...iubirea e minunata...oricat ai trai in poveste....povestea de iubire...va ramane mereu in sufletul tau...ca o parte integranta din tine...din universul tau...

Porneste mai departe pe drum....porneste mai departe si fii fericit....iubirea e poate cel mai frumos lucru de pe planeta...fara ea suntem niste animale,suntem niste bieti muritori care traiesc doar pentru interese meschine....iubirea e totul si totul e in iubire....incercati s-o gasiti si cand o pierdeti...pastratii urma...e minunata


Eterna iubire..

Ce este iubirea si cand simtim cu adevarat ca iubim? .iubirea e totul,si totul e in iubire...iubirea e singura amintire care ne incalzeste in noptile reci de iarna..si e singura amintire care ne face sa ne dorim sa traim..cu dorinta revederii...iubire,mic copil zburdalnic...adesea am crezut ca venisei pentru totdeauna la mine..vedeam in ochii tai sinceritatea si caldura...dar..ma inselasem ca de obicei...traiesti o viata dorind sa o gasesti..iar cand o gasesti..iti doresti cu disperare sa o pretuiesti ca sa nu o pierzi si din disperare...capeti incredere si siguranta ca va fi mereu acolo ,doar pentru tine..pana cand...intr-o zi..pierzi totul..si ramai singur,in intuneric..trist,nefericit...dezamagit..si cel mai rau dintre toate...neinteles...Zaci in tacere,dar nimeni nu te vede...tacerea asta o poti avea in sufletul intunecat,in sufletul in care soarele n-a mai poposit de cand s-a dus iubirea...tu zaci in tacere si incerci sa te vindeci...iubirea cand vine,cand sta si cand pleaca...iti lasa adesea o rana in suflet pe care greu cineva,candva va putea sa o vindece...de fapt acest lucru s-ar putea adeveri...dar oare ce e mai puternica frica sau dorinta de a o reintalni? Frica e mai puternica...sufletul se vindeca..timpul trece..intunecat si sfasiat de durere.,...sufletul se cicatrizeaza..dar se inchide..se fereste de o alta iubire care l-ar putea mistui definitiv...sufletul isi pune soldateii la poarta..sa pazeaza cararile intrarii...mai trece un timp...din nou..dorinta de iubire..redevine puternica..iar totul vine de la sine...poate data trecuta n-a fost sa fie...poate acum va fi sa fie...poate acum iubirea va putea sa stea mai mult...dar...de teama unei eventuale dureri..nu scapa sufletul....frica ramane acolo ghemuita...constiinta mereu ne avertizeaza..ai grija...sa nu te inseli din nou...ai grija sa nu cazi din nou...te simti puternic,dar esti fragil...te simti increzator..dar esti fricos in sine...

Iubirea e tot ce conteaza..chiar daca o avem si o pierdem..sa ne bucuram ca am trait si noi o parte din acest miracol numit :iubire.In zilele noastre majoritatea oamenilor sunt pur rationali si nu mai au timp pentru iubire...daca unii dintre voi o gasesc,o simt si au curajul sa creada in ea...atunci ea exista,si atunci considerati-va norocosi..pentru ca ati iubit si ati fost iubiti...asta conteaza..si cu asta ramanem..cu amintirea iubirilor..

I. The true ...about me

Ochii albastrii ca la broaste...
Ma suparam des cand eram micuta..pentru ca cei din jurul meu se uitau insistent la ochisori mei mari si albastrii..si ma necajeau cu aceste vorbe..Nu intelegeam ce vor ele sa exprime..presupuneam eu pe atunci ca e ceva urat sa ai ochii albastrii ca la broaste..si cum au broastele ochii?
Crescand mi-am dat seama ca ochisori mei..cei albastrii atrageau privirile tuturor..erau ca doua felinare..care atrageau pe ceilalti ..si imi placea sa vad..cum ceilalti uneori ramaneau nemiscati si se uitau...si se tot uitau...
Ochii mei albastrii..au fost si sunt un lucru de care ma bucur in fiecare zi..se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...presupun ca avand ochii mari..si sufletul meu e mare..si cred eu ca este:)
Dar sa nu ma laud singura...si sa incep sa spun ceva..orice..
De mica mi se spunea ca sunt cam baietoi..aveam apucaturi de baiat...o perioada ma jucam cu papusile,dar dupa aceea am devenit o adevarata microbista..cot la cot cu baietii de la mine din cartier..bateam mingea..furam caise de prin copacii vecinilor..urcam in dud si ne murdaream hainele mancand..si faceam fel de fel de jocuri si nazdravanii de-ale copilariei..
Am avut o copilarie superba si..aducandu-mi aminte de acei anii..inca apropiati ..acum....ma apuca o mare nostalgie.. imi iubesc si tin enorm de mult la tot ce-a insemnat copilaria mea..O simt inca in viata mea..si eu inca ma simt un copil..si sunt un copil..un copil mai mare care poate uneori inca refuza sa se comporte ca un adult..da! recunosc ca uneori refuz sa fiu adult..refuz sa fiu serioasa..prefer sa fiu vesela, sa rad, sa glumesc..sa fiu copilaroasa chiar si cu riscul de a enerva..si cine cunoaste,stie si de ce:)
Cine are bunici la munte..stie de ce copilaria mea a fost frumoasa..stie de ce am avut parte de veri insorite..in care colindam pamanturile satelor unde am copilarit..admirand privelistea ce se dezvelea inaintea ochilor mei..viata la sat..e atat de simpla, de ordonata si de curata...e o existenta atat de pasnica si de lina incat..uneori ma intorc inapoi..doar pentru a mai poposi un pic in linistea aceea minunata..ma intorc pentru a mai privi o data un apus de soare dincolo de profunzimile padurii...
Amintiri nespus de frumoase...petrecute la bunici mei intr-o localitate langa Suceava..
Ma simt o norocoasa ca..traiesc la malul marii si cand dorul ma cheama..ma reintorc in locul unde m-am nascut..in Suceava pentru a-mi reincarca bateriile..
Imi place sa merg sa-mi vad rudele si neamul..sa le citesc bucuria din priviri cand ma vad..si pentru ca ne vedem atat de rar..clipele petrecute impreuna sunt si mai frumoase..
Si vine timpul sa ma intorc acasa...
Constanta...nu as putea trai departe de tine..de fapt ...nu as putea trai departe de mare..am crescut plimbandu-ma pe malul marii indiferent de anotimp..cand eram mica marea ma speria..mi se facea frica ori de cate ori ma apropiam de ea..credeam ca daca o ating o sa ma rapeasca definitiv la ea..dar n-a fost asa..
Iar azi..ma simt fericita ca traiesc si ca pot oricand sa merg s-o vad..de oriunde vreau eu..si imi place..in fiecare anotimp e altfel..in fiecare zi e altfel..Cand e furtuna..e atat de agitata incat te inspaimanta si iti da frisoane..cand e linistita..e ca un mare lac..in care se oglindeste soarele..
E ciudat ca in atata timp..nu m-am saturat de ea si cred eu ca n-am sa ma satur niciodata ..e unul din putinele lucruri pe care le iubesc cu adevarat si pentru totdeauna.
Trecand copilaria mea frumoasa..am devenit adult..hm..ciudat sa fiu adult..dar intr-un fel ma bucur..acum am drepturi pe care micuta fiind nu le aveam..m-am maturizat si simt ca anii trec si eu capat acea experienta si maturitate de care vorbesc toti oamenii trecuti de o anumita varsta in general...Uneori ma gandesc ca daca aveam mintea mea de acum ..cu ceva timp in urma..luni sau ani..poate lucrurile ar fi stat altfel..dar apoi imi dau seama..ca de cele mai multe ori exact aceste experiente ne determina schimbarea si maturizarea..fiecare are rolul sau mai mic sau mai mare..si noi crestem..si viata noastra se scurge..si timpul trece...
Si trece..si anul asta am sa fac 24 de ani..si ma sperie.. asta e cel mai grav lucru..simt ca ceasul meu interior s-ar fi oprit pe la 20 si de atunci totusi anii trec..si cifrele se tot aduna..fac 24 de ani..
Si ce am inteles eu pana la varsta asta din viata...
Multe..dar probabil mi-ar lua enorm sa expun fiecare lucru inteles..asa ca..am sa spun esenta..si cu alte ocazii ..o sa mai detaliez..
De mica mi-a placut sa fiu un observator al societatii in care traiesc..mi-a placut mult sa vad lumea din jurul meu si problemele ei..mi-a placut sa citesc..si inca citesc..pasiunea mea este cititul..si suna atat de pasiv...dar n-am sa ma laud ca-mi place sportul..pentru ca nu prea ma omor..Mie mi-a placut sa citesc si sa scriu..mi-a placut sa observ viata si oamenii..mi-a placut sa descopar viata si oamenii...si imi place in continuare.
Defecte si lucruri neplacute..
Defectul meu cel mai mare este ca nu sunt materialista..si cred eu ca n-am sa fiu niciodata...haina nu-l face om! e premisa dupa care ma ghidez..si scara mea de valori..se ridica dincolo de tot ce inseamna material si lumesc..
Prostia ma irita la fel ca si prostia ce se trage din materialitate..nu vreau sa sune aberant..dar in general oamenii care au banii si traiesc cu impresia ca sunt cineva doar din pricina acestui motiv..ma lasa efectiv rece..Respectul si admiratia mea de obicei am dat-o omului si nu hainei si nici masinii pe care o poseda ..si mi se pare mie ca in ziua de astazi..oamenii se impopotoneaza din ce in ce mai mult..si lacomia lor n-are margini..e o adevarata grandomanie..si lacomie ce pune stapanire pe oamenii in general...e uimitor..pentru ca si eu raman uimita de acest adevar..
Ma ingrozesc cand vad oamenii care cred ca iubirea se masoara in inele, argint,aur...cadouri..in masinii..apartamente..ma ingrozesc cand vad cum unii afirma ca X o iubeste pe Y pentru ca uite ce i-a dat..nu stiu..poate am eu ceva..dar chestiile astea ma lasa rece..
Daca omul din fata mea nu se ridica la nivelul asteptarilor mele..nici banii lui..nici hainele lui nu-mi vor exprima nimic..
Nu pot sa accept prostia la rang de valoare si nici imoralitatea la rang de virtute.
Nici eu nu sunt genul de fata care sa ma omor dupa chestiile astea femeiesti..de multe ori ma simt ca un barbat..nu dau importanta felului in care ma imbrac..sau felului in care arat..ca ma dau sau nu cu ruj..ca port fusta sau pantaloni..nu stiu..imi place sa fiu practica..si simpla in tot ce fac..nu-mi plac exagerarile si nimic din ceea ce este strident..si in fond atata timp cat eu cred ca ceea ce am de oferit sunt eu si nu rujul, culoarea parului..sau hainele de pe mine..ma multumesc sa fiu eu si cine ma place ..sa ma placa cum sunt si pentru cine sunt eu.
Daca apreciaza altceva...atunci..nu e decat un alt superficial si n-are rost sa ma simt complexata..sunt atatea exemple in istorie si in viata..de oamenii care au reusit si au fost apreciati..si admirati pentru ceea ce au facut, pentru ceea ce au spus..nu pentru modul cum erau imbracati..sau pentru averile lor.
80% Conteaza imaginea? Hm..am auzit si varianta asta. pe mine ma lasa rece...80 la suta conteaza ce spui, cum spui..ce faci, cum faci..cine esti si cum esti..asta conteaza.
Nu-mi plac telenovele..si nici revistele pentru femei ..
telenovele pentru ca mi se par o modalitate de spalare a creierului..:))) iar revistele pentru femei..pentru ca citind o asemenea revista ar trebui sa ma conformez cu ceea ce citesc..iar asta n-o sa se intample niciodata..n-am sa pot accepta de bune niste sfaturi aberante date de o oarecare./..niste chestii generale care in mod sigur suna bine, dar nu merg aplicate...iar revistele sunt pline de idei preconcepute, de clisee si de tot felul de sfaturi...care dauneaza grav gandirii!
Nu-mi plac manelele..si filmele indiene..nu le suport..
Nu-mi plac babele..mai ales cele care merg duminica la biserica si se iau la pupat ..si la vorba..eu inteleg varsta inaintata dar..nu pot sa inteleg de ce trebuie sa se pupe in biserica!?
Nu-mi plac barbatii "macho-man"..si gen "Casanova"....ma lasa mai mult decat rece ..pentru ca sunt niste marionete...ambalaj frumos si continut stricat..cam asa ii vad eu..si nu am avut tangente decat de vreo 2 3 ori..si sper din suflet sa nu mai am niciodata...
Vreau si am luptat mereu sa fiu vazuta ca o femeie..nu ca un obiect sexual...si inca ma lupt..cu perceptiile altora..n-ar trebui sa fie greu, dar este! Femeia chiar daca atat de mult isi proclama independenta si emanciparea .nu este deloc asa..si din ce in ce mai mult..este privita ca un simplu obiect sexual..
Multora le convine aceasta postura de obiect sexual..ei bine ..mie nu! Vreau sa fiu admirata pentru ca sunt om, pentru ca gandesc...pentru ca am ceva de spus..de fapt am multe de spus..si nu sunt doar o femeie..de fapt m-as multumi cu un simplu respect, decat cu o admiratie mai stiu eu de care...

In ce cred?
Cred in Dumnezeu, cred in bine, cred in adevar..si cred in iubire..am avut mereu convingerea ca basmele sunt de fapt rupte din realitate..si au menirea de a ne face sa credem..sa credem in noi in primul rand si sa credem in sansa noastra..
Cred in iubire pentru ca...iubirea poate salva totul..iubirea e sentimentul ce ne innobileaza sufletul ..si ne face sa fim nemuritori..
Cred in bine..pentru ca binele invinge raul..si stiu ca atata timp cat faci bine, gasesti bine..atata timp cat gandesti pozitiv..primesti lucruri pozitive..si niciodata sa nu astepti nimic,sa nu pretinzi nimic..pentru ca atunci vei primi..cand esti impacat cu tine insuti si te multumesti cu ceea ce ai..Sa ne bucuram de tot ce ni se intampla si sa nu fugim de suferinta..fiecare traire isi are rolul sau..si ne arata drumul nostru, al fiecaruia...Sa traim fiecare clipa si sa ne bucuram..de tot ce ne inconjoara..sa traim in prezent si sa fim constienti ca traim..sa pretuim clipele si oamenii...ca o marturie ca nimic nu dureaza la infinit si..nici noi si nici ei..cei de langa noi..Sa iubim viata asa cum e si tot ce este in ea asa cum e..
Sa iertam indiferent cat de greu ne-ar fi..sa intelegem si sa ne punem si in locul celui de langa noi..sa lasam de la noi, daca puteam si nu ne simtim lezati sufleteste..sa facem intotdeauna ceea ce simtim..si ceea ce credem..
Si cel mai important lucru..sa nu tinem cont de gura lumii...in sensul in care..pentru deciziile ce tin de viata noastra..sa ascultam doar de noi..si de intuitia noastra..fiecare isi traieste viata..ne nastem singuri si murim singuri..nu suntem decat pulbere in vant...iar vietile noastre se irosesc cu o viteza uluitoare..Sa incercam sa dam calitate vietii..si nu ineaparat cantitate..
Asta e ceea ce cred eu..si sunt lucruri pe care le gandesc si le aplic..Sa multumim Creatorului nostru ca..ne-a adus din nestire..in viata..pentru o experienta unica si ireversibila..