Din arhiva personala..un gand despre Madalina Manole

14.07.2010

S-a stins ca si cum a vrut sa ia o parte din noi toti ..si a luat.
Ziua asta a intrat deja in istoria muzicii si a neamului de artisti, putini care au mai ramas...Madalina Manole a murit..si nu oricum ci a hotarat sa-si puna capat zilelor.
Lumea? De azi dimineata pana in prezent speculeaza..au fost inventate si vor fi inventate o gramada de motive..totusi oare cate dintre ele se adeveresc ?
Am vazut-o la emisiunea " Nasul" in seara asta ..bineinteles a fost pusa o inregistrare de acum 7 ani, dar n-am putut sa nu remarc, sa nu remarc cat de bine o cunoasteam pe ea, fara ca de fapt s-o cunosc...cat de mult felul ei de a fi, de a gandi mi-erau cunoscute ..si oare de ce ?
Pentru ca Madalina era un rac, un rac sensibil, neinteles, dramatic si trist in acelasi timp..se simtea asa cum se simte uneori femeia rac...Multi nu cred, dar uite pana si ea afirma ca femeia rac e aparte...femeia rac are acea caracteristica de femeie neinteleasa si trista.
Imi pare rau de sufletul ei trist si boem..imi pare rau ca nimeni n-a putut s-o inteleaga si sa vada ce suflet avea omul asta..ce diamant statea ascuns acolo in interiorul sau...cata sensibilitate avea, cat bun simt...cata rabdare...si cate dorinte neimplinite...
A fost o femeie, in adevaratul sens al cuvantului..o femeie puternica dar care totusi avea nevoie de ocrotire si intelegere...
N-a fost un om materialist nicio clipa...a dat mereu oamenilor din jurul ei cat a putut, le-a oferit totul..dar n-a primit ceea ce si-a dorit..n-a fost inteleasa si sunt sigura ca n-a strigat dupa ajutor, pentru ca asa sunt femeile din zodia asta...tin in ele, se lupta cu fantasmele prezentului, ale trecutului si ale viitorului..dar sunt intr-atat de orgolioase incat n-ar cere ajutor niciodata, ba din contra te-ar trata cu nepasare iar tu ar trebui sa-ti dai seama ca exact acea nepasare semnifica strigatul surd al ajutorului.
E foarte greu sa intelegi un suflet ca al ei, pentru ca stiu cat de greu imi e mie uneori sa ma inteleg...ei i-a fost si mai greu, ea era o artista, prin vocatia ei, toate caracteristicile femei rac s-au accentuat..s-au conturat mult mai bine. Si da, oricate supozitii s-ar mai face..nimeni, dar nimeni nu o va putea intelege integral, pentru ca sufletul ei complex si marea ei lumea interioara va ramane mereu o necunoscuta, noua, celor care traim si ne adaptam vietii moderne. Madalina era aparte, nu se regasea in luma asta nou cladita..pe kitsch-uri si falsi artisti..cred ca asta a deprimat-o cel mai tare, faptul ca vroia ca cineva sa-i recunoasca valoarea si nimeni in tara asta nu i-o mai recunostea. Putea sa plece peste hotare, dar ea vroia sa fie recunoscuta aici in tara ei unde s-a nascut si a avut o cariera plina de succes ...Isi dorea, cred eu, cu ardoare sa revina pe scena, in fond asta era viata ei, menirea ei, dar daca acest lucru nu s-a mai intamplat, a cazut intr-o depresie, pesimism din care n-a mai avut puterea sa iasa...nu s-a mai putut ridica din depresia grava in care a cazut si sunt sigura ca depresiva a fost toata viata, doar ca alta data gasea motive sa mearga mai departe..avea teluri care trebuiau atinse, dar acum..din pacate..s-a regasit singura.
Cum spuneam..e greu folosind logica sa gasim cauza sinuciderii...pentru ca toate sunt doar presupuneri, dar stiu ca voi, cei pragmatici, voi cei realisti, voi cei insensibili, voi cei din lumea asta veti gasi un raspuns bun , comod pentru voi si pentru sufletul vostru. In schimb..parerea mea este ca gestul Madalinei nici n-are nevoie de logica , are nevoie de suflet pentru a fi inteles...Ea era o sufletista prin tot ce a facut, o sensibila, un om care nu putea apartine lumi murdare de astazi..era un suflet aparte prin constructia ei fragila...sufletul Madalinei pur si simplu a simtit ca nu-si mai are rostul pe pamant...a vrut sa plece , sa fuga de toata lumea asta care o acapara..a vrut sa-si pastreze integritatea morala si mai ales pe cea sufleteasca. E clar ca nu a fost fericita, a incercat dar si-a dat seama ca e in zadar...
Pacat de marea ei vocea..mi-a parut rau ca a trebuit sa moara un suflet atat de sensibil...Dumnezeu s-o odihneasca in pacea lui nemarginita ! Daca s-ar fi nascut in alta tara, ar fi fost o a doua Lara Fabian sau Celine Dion..

PS: Multi o vor mai judeca, dar sufletul ei n-are nevoie de asta, cred ca dorinta ei profunda ar fi sa ramana vesnic in inimile celor pe care i-a iubit si care au iubit-o si cred ca melodiile ei spun totul...de aici inainte cuvintele sunt de prisos...

Despre criza...adevarata !

Revin si va rog sa ma scuzati pentru intarziere, dar de fiecare data cand scriu, prefer s-o fac in clipa cand exista nevoia de a o face. Nu pot sa scriu de dragul de a scrie si de a umple spatii goale intr-un plan virtual. Acum simt ca e clipa sa revin pe blogul meu, bineinteles nu fara a face cateva precizari :
1. Multumesc celor care imi citesc blogul si in special celor care indraznesc sa-si exprime gandurile referitoare la el;
2. Blogul asta e un fel de jurnal in format electronic si pus la dispozitia tuturor pentru a fi de folos celor multi care vor sa le mai treaca timpul si sa aiba parte de altfel de idei, uneori, in viata un gand, o impresie, o alta experienta ne poate "lumina" in alegerile pe care le facem. Depinde mult de evolutia noastra spirituala , nu toti , pot pricepe..trebuie sa ai o deschidere spre asa ceva.

Este oare criza?

De prin 2009 se tot vehiculeaza ca am intrat oficial in criza financiara.
Criza asta , vrea nu vrea, ne-a afectat rand pe rand si ne-a aruncat chiar si fara voia noastra intr-o insuficienta financiara. Daca ne mergea bine, acum ne merge rau, daca lucram, acum unii dintre noi sunt someri, daca aveam o afacere prospera, acum ne chinuim s-o facem sa mai mearga, majoritatea nu spera la mai bine, dar macar doresc sa ramana la ceea ce au. Ai nostri conducatori iau decizi spre binele tuturor, dar practic..se vede altceva...
Oamenii incep sa simta nemultimirea, frustrarea, lipsurile, pesimismul, stresul si mai ales : grija acuta a zilei de maine. Cum nevoile umane au crescut, omul nu se mai poate multumi cu putin.
Se gandesc cu groaza ca viitorul acestei tari si asa greu incercate..e sumbru.

Si totusi cea mai grava criza este criza emotionala.
Nu ne mai vedem lungul nasului, dar il vedem pe al vecinului, pe al colegului, pe al sefului...vedem ca altii "au" pe cand noi nu prea mai avem, vedem ca noua ni se taie din salariul si asa mizer, iar altora li se adauga...vedem toate neajunsurile, pentru ca ea, mass-media, asta face ! "Ea", pulsul societatii romanesti, ne arata aceste lucruri si are grija sa exagereze, sa ne creeze gramul de revolta interioara , de nemultimire . Situatie ipotetica :o ducem greu, ajungem acasa, pornim televizorul si ne uitam hipnotizati la asa numitele stiri menite sa ne spele si bucatica de creier care era odihnita, stam in fata lui si asteptam nerabdatori "stiri" si le avem..avem toate mizeriile, toate neputintele, tot ce e mai urat si prost si rau in tara asta...
Si acum ma intreb de ce oare populatia tarii noastre este atat de trista? atat de debusolata ? de ce oare exista ruptura asta atat de mare, neincrederea si lipsa de respect ? Oare nu mass-media a avut un rol important in crearea acestor disensiuni? Ba da, afirm cu tarie , ca televizorul asta e ucigas de minti si de pareri ! A creat o masa de oamenii "hipnotizati" care il aduleaza, care vor sa fie informati si de fapt sunt dezinformati, care isi petrec dupa-amiezile stand si acceptand mizeriile pe care le vad . Vreau sa va intreb un lucru : cate emisiuni culturale vedeti la televizor? cate emisiuni educative, care au rolul de a va stimula intr-adevar gandirea ? cate emisiuni care sa va insufle un ton optimist despre tara, despre viata ati vazut ? Sunt foarte putine ! Si stiu ma veti acuza ca sunt eu nemultumita, dar ideea este ca da, sunt de acord televiziunile particulare difuzeaza ce programe vor, dar ideea este alta, niciun program nu este spre binele nostru ..vor doar profit, vor doar audienta, nu le pasa ca va distrug creierul, nu le pasa ca va prezinta niste minciuni. Noi luam povara asta psihologica si o ducem cu noi in fiecare zi cand ne gandim la ziua de maine...
Cautand un raspuns la criza asta financiara...l-am gasit intr-un loc in care nu ma asteptam. Intr-o duminica m-am dus la biserica, am stat la slujba si ulterior preotul a tinut o predica, a vorbit despre tema slujbei respectiva, dupa care a spus un lucru important ca noi, masele, suntem prea influentabili , ca ne facem prea multe griji pentru nimic, ca aceasta criza nu e nici prima si nici ultima care va fi, doar ca in prezent ea are rolul mare de a aduce disperarea in randul oameniri . In mare, ceea ce am inteles eu atunci si ceea ce am considerat eu ca poate fi luata ca o solutie pentru asa numita criza este ca...Romania a mai trecut prin momente de restriste, au mai fost razboaie, crize financiare..si totusi omul a supravietuit, omul a continuat sa se adapteze cerintelor si nevoilor si nu si-a pierdut speranta, nu si-a pierdut optimisul. Nu cred ca putem cere mereu s-o ducem bine, mereu sa fim fericiti..cred ca am vrea o altfel de viata, nepamanteana daca cerem asta.Daca vrem cu adevarat sa vedem criza , parerea mea este ca ar trebui sa luam un avion si sa ne oprim in cele mai sarace tari ale lumii, dupa o asemenea imagine sunt sigura ca niciun roman n-o sa afirme ca o duce rau si ca este in criza.
Cred ca ar fi cazul sa fim multumiti cu putin ala pe care-l avem si sa incercam sa ne descoperim alte laturi mai bune, mai altruiste ale personalitatii noastre..sa nu lasam grijile sa ne acapereze viata, sa nu lasam nevoile sa ne indeparteze de semenul nostru. Da cunosc gandurile voastre egoiste, le cunosc pentru ca uneori cand ai lipsuri, le gandesti fara sa vrei, dar insa, cand ajungi sa vezi oamenii cu adevarat saraci, dar cu adevarat bogati sufleteste , iti dai seama ca tu de fapt n-ai nimic, iti dai seama ca ai fost un egoist si incerci sa te schimbi. Daca cei care au banii ar avea si suflet sa le dea celor ce n-au, lumea n-ar mai fi in nicio criza financiara sau emotionala, dar cum eu sunt idealista imi dau seama ca rautatea umana intrece orice limite si ca adevarata criza a noastra ramane cea sufleteasca....!