Prezent, trecut si viitor ...?

Vreau sa scriu despre lucruri fara noima, despre lucruri ce le stiu..despre un prezent pustiu..despre un trist prezent in care ma regasesc
Generatiile actuale continua sa mearga cu pasi repezi spre viitor..un viitor pe care il vedem din ce in ce mai des prin filmele SF-iste..vedem anumite proiectii ale viitorului..si cred ca majoritatea dintre noi se minuneaza..initial simt o teama, apoi refuza categoric sa se increada in acel viitor prezent din ce in ce mai des prin filme, documentare, etc. Omului i-ar veni greu sa se vada inlocuit de o masinarie..de un robot.Ar fi incantat sa stie ca este ajutat dar pe de cealalta parte probabil ca masinariile si tehnologia s-ar intoarce impotriva creatorului sau...
Trebuie sa acceptam ca vremurile in care traim nu sunt unele dintre cele mai grozave...poate trebuie sa acceptam ca incetul cu incetul..uitam cine suntem, de unde suntem..si pur si simplu ne lasam indoctrinati..ne alaturam valului...si mergem mai departe. Cultura omului modern se rezuma la..calculator. Omul modern nu prea mai are timp sa citeasca o carte...sa asculte o muzica de calitate sau sa viziteze o galerie de arta. Omul modern..vede totul prin prisma profitului, al castigului imediat...al distractiei superficiale..si a unei cunoasteri la fel de modeste. Omul modern nu mai are o istorie a neamului..si nici un prezent concret...intre realism si iluzionism, omul modern isi traieste viata incadrat in niste parametri monotoni.. Stim sigur ca va lua drept adevar tot ceea ce vede si aude..nu se va mai obosi sa-si cunoasca originile si nici sa-si respecte stramosii, pentru ca el e altcineva..si nu se identifica cu acei oamenii..in mod cert va fi un om al epocii moderne dezinhibat si preocupat de tot ce e nou...
Ma gandesc cu tristete ca toti mari nostri scriitori,pictori, actori...si asa mai departe...sunt pe cale de disparitie..si ma intreb ce va fi dupa? Cum va fi lumea fara acei oamenii ? Va fi mai buna sau mai rea? Se vor mai naste oamenii precum au fost ei? Sau lumea prin prisma evolutiei trebuie sa-si schimbe orientarile..chiar si pe cele culturale.
E trist ca omul modern nu prea acorda atentiei culturii si istoriei in general..
Istoria se rescrie pentru fiecare dintre noi..in fiecare moment al vietii noastre..si totusi fara o analiza a trecutului , nu putem fii cei de azi si nici macar cei de maine. Fara cultura..cel putin din punctul meu de vedere suntem pierduti intr-un spatiu...din care ne va fi greu sa mai izbutim a iesi. Un om are nevoie de cultura, are nevoie de istorie..are nevoie de toate..dar din pacate...prea putini se mai orienteaza spre ele...
Pacat....mie sincer imi pare rau ca nu ne dam seama ce tara minunata avem, cati oamenii cu o mare valoare artistica au trait in ea...aruncam totul pe fereastra prezentului si uitam sa ne mai uitam in urma noastra..nu putem exista fara istoria noastra si va trebui sa ne luptam cu acest handicap...
Nu ne dam seama cum am vedea prezentul prin ochi trecutului sau cum ne-am transforma ca si oamenii daca am citi o carte, daca am vizita o galerie de arta...
A fi rupt de realitate nu inseamna a fi cel de ieri ci a deveni cel care nu esti,nu ai fost si nu vei fi niciodata.
P.S. Inca incerc sa-mi demonstrez ca ma insel..lumea nu poate fi un loc lipsit de lumina!

Casatoria & Moartea =O filozofie a vietii

Sentimentele sunt cele ce-mi anima viata ...si ma fac sa traiesc...
Sunt un om puternic, pentru ca un om puternic nu poate decat sa traiasca tinand capul ridicat si mergand inainte indiferent de consecinte..un om puternic din punctul meu de vedere este un om care tine la demnitate si la libertate.Sunt lucruri la care tin enorm..libertatea este cel mai de pret lucru de pe pamantul asta..poate si de aceea e bine s-o pretuim si sa nu o ingradim singuri.Omul care ne iubeste , este omul care intelege ce inseamna sa iubesti...ce inseamna sa oferi iubirea in forma ei sublima, perfecta..si altruista. Iubirea oferita pentru totdeauna nu poate fi decat o forma de iubire nepamanteana..lipsita de egoism,invidie,posesivitate..Cand iubesti nu poti fi posesiv..poti doar sa oferi toata libertatea si increderea ta ..poti doar sa faci totul pentru celalalt ,nedorind nimic in schimb..poti doar sa traiesti clipa si poti doar multumi pentru existenta celuilalt.Cand incercam sa materializam iubirea..incetul cu incetul farmecul se duce...si aici ma refer la toate acele ritualuri care nu tin de ceea ce simtim ci de ceea ce trebuie sa simtim.De ce trebuie sa traim iubirea cum ni se impune s-o traim..de ce e obligatoriu sa-i cumpar iubitului nu stiu ce cadou in nu stiu ce zi..cand poate eu nu vreau..De ce mi se spune ca pentru a iubi trebuie sa fac X si Y lucru..cat de fals imi suna aceste clisee care nu fac decat sa ne inradacineze in niste obiceiuri si ritualuri care n-au de-a face cu ceea ce simte in particular fiecare om. Un lucru pe care am ajuns sa-l dispretuiesc..
Nunta si inmormantarea
Stiu ca citind aceste randuri..oricare dintre voi va avea tendinta sa ma dezaprobe..si e oky, asta inseamna ca v-ati gandit si voi si aveti o parere.
Asta e doar parerea mea..ciudata si nonconformista.Nu tin sa fiu catalogata intr-un anumit fel...dar..mi s-a intamplat sa fiu pe un stadion..la meci, tot stadionul sa se ridice in picioare iar eu sa nu ma ridic pentru ca nu simteam nevoia.Adica..nu fac un lucru pentru ca trebuie, il fac pentru ca simt, cand simt ...
Nunta..hm..se cunosc de putin timp sau poate de ani..si hotarasc sa-si oficializeze relatia...si daca lucrurile pana atunci merg bine si intr-o forma pasnica..ei bine, din acel moment totul se schimba..dramaatic chiar!
Incepe stresul..rutina aceea nenorocita care strica totul..Strica farmecul si intelesul adevarat al unei nunti! Nunta a devenit un business..o petrecere ceva mai mare..care acapareaza nervi,banii, stres..toate neamurile si toate rudele..si cel mai tare ii acapareaza pe miri.Ei nu se mai bucura pentru decizia lor..ci..din contra..se enerveaza! Alergatura,cumparaturi..pregatiri..poze,haine..programari..invitatii..bla bla bla..telefoane...stres..din plin!
Dar culmea este ca..toti accepta de dragul rutinei..de dragul spiritului de imitatie..accepta aceasta forma de celebrare a relatiei dintre ei. In fond o data cu hotararea nunti..managerii nu mai sunt mirii..ci ceilaltii..sa-i vezi cum se ocupa fiecare sa "iasa treaba buna", cum muncesc pe branci ca furnicutele..pentru o zi de distractie si pentru o cheltuiala colosala..sau pentru o indatorare fundamentala.Ei bine..toti zic ca se merita..vine si ziua cu pricina..un "du-te vino" din care mirii nu-si mai aduc aminte mai nimic..isi aduc aminte alergatura de dinainte..si graba din ziua cu pricina..si stresul sa aiba toti ce le trebuie..dar le raman pozele si filmarile..iar asta e dovada ca s-au simtit bine in "chipurile" cea mai frumoasa zi a vietii lor..
Pe scurt: daca o sa ma marit vreodata (desi nu stiu sigur ca se va intampla asta)..fie nu-mi fac nunta, fie va fi ceva simplu si memorabil.

Inmormantarile..sunt alta tragedie a omului modern. Cand moare cineva, omul nostru spune :Doamne fereste! Acum vin eu sa intreb..de ce spui :Doamne fereste! Cum poti sa spui Doamne fereste pentru un lucru atat de uman..cum e moartea..din start..Dumnezeu nu are cum sa te fereasca de un lucru atat de natural..atat de firesc..cum e moartea sau poate cineva mai crede ca Dumnezeu il va feri de moarte..si ii va darui "viata vesnica pe pamant".Ce comic suna..dar..cititi bine..Nimeni nu este nemuritor si nu mai spuneti:Doamne fereste! Ca eu am sa completez..Pana te nimereste! Si cand te nimereste..o sa regreti ca n-ai trait fiecare clipa a vietii tale constient de tine si de viata ta! Moartea e doar o trecere..si greseala noastra e..legarea de aceasta viata..Nu am sa va predau teologie si nici religie..o sa va spun ca oamenii mai si mor..azi e unul,maine altul..nu avem ce face...o sa ne vina si noua randul..si nu se stie cand..Gandirea rationala ne spune ca..la batranete..dar nici asta nu e sigur..deci :nimic nu e sigur
Revenind la inmormantare..cand omul se prapadeste..incepe haosul..e dureros pentru oricine ..dar si mai dureros e pentru cel ce traieste doar pe Pamant..pentru omul lumesc e si mai dureros..si in loc sa mediteze, sa-si planga viata sa si pe a celui mort..incep iar ritualurile..care obosesc,streseaza ..si din care iar majoritatea uita esentialul..totul se rezuma din nou..la galeti,colaci..lumanari..plansete..si in cele din urma groapa.
Nu vreau sa supar pe nimeni..dar nu stim sa traim..din pacate nu stim sa fim liberi cu adevarat! Ne facem datoria sociala, dar uitam de noi si de sufletele noastre..Uitam ca esentialul este sufletul nostru..si ceea de simtim..nu rutina care ne acapareaza si care ne face sa ne istovim..pentru niste obiceiuri care nu ne reprezinta pe toti. In spiritul traditiei nu trebuie sa ne enervam, sa ne stresam..sa devenim rigizi..si niste simple marionete..in spiritul traditiei..trebuie sa sarbatorim iubirea si moartea..ca doua elemente constitutive ale vietii ..unul este etern , iar altul trecator..

Iarta-ne...

Iarta-ne ...

Iarta-ne Tu, mare Poet..
Iarta-ne pe noi cei mici si trecatori...noi ce traim o viata ...fara de insemnatate...noi cei care n-am facut nici o sclipire din tot ce a-i realizat TU, MARE OM, sclipire de geniu ...
Generatia mea te saluta ...si vrea sa isi ceara iertare ca...n-a stiut sa te aprecieze ! Isi da seama ca a pierdut o valoare si totusi e prea tarziu ...nu?
E prea tarziu pentru regrete...acum, acum cand golul ne curprinde pe toti...acum cand tristetea din poeziile tale devine din ce in ce mai reala...si mai apasatoare. E cam tarziu , nu? Sa ne cerem iertare ca am trait ...anonimi si lasi..ca ne-am dorit sa plecam , sa fugim ..sa nu luptam , sa nu cartim ....E cam tarziu nu? Sa te plangem acum ....
Si totusi....cred ca noi, cei tristi si umili abia acum am realizat, am deschis ochii constiintei si ai sufletului si am "vazut" cine ai fost cu adevarat ! Si poate stiu ..nu ti-ai dorit sa stim cine esti, ci ai vrut sa apreciem ceea ce iubeai cel mai mult : patria asta romaneasca. Acum ne-am dat seama ce am pierdut...un poet, un geniu, un suflet cald si iubitor, un om cu o constiinta dreapta si mai ales un patriot ! Nu cred sa-si fi iubit cineva patria mai mult decat tine, in aste vremuri tulburi..
Totusi eu sunt trista si mahnita...eu ca simplu si umil om... ma intreb : De ce doamne acum trebuie sa ne trezim ? De ce Doamne , omul asta MARE , este adus la viata cand moare ? De ce Doamne oamenii astia...falsi, isi aduc aminte de el si vorbesc de abia acum? De ce Doamne ? De ce ? De ce nu l-au invitat in fata natiunii ca tot romanul sa-l vada si sa-l simta? De ce oare era atat de interzis ? Daca a reusit sa insufle dragostea de tara ...putea s-o faca iar si sa fie si mai iubit...
Cui i-a fost frica de Adrian Paunescu? De ce oare , lasii de ei, n-au stiut sa dea poporului ce e al poporului...pe marele poet? E bine totusi ca acum, dupa ce a murit...ne-am adus cu toti , ipocriti de noi, aminte de EL. Si ne pare rau, o da! Ne pare rau si ne simtim mai singuri in tara asta..
Dumnezeu l-a iubit si EL l-a iubit pe Dumnezeu, atat de mult incat iata insasi viata nu-i mai putea desparti...Dumnezeu a vrut sa ridice constiinta poporului roman...dandu-si seama ca daca viu nu l-am apreciat, s-ar putea ca acum sa-l apreciem cum se cuvine...ce ironie a vietii si numai noua, noua celor netrebnici, noua celor mici si marunti ni se poate intampla una ca asa...Dar asa a dat Dumnezeu pe pamantul asta...ca Oamenii mari, oamenii care au avut rolul sa schimbe mentalitati si vietii...sa nu fie pretuiti decat dupa ce mor...si pentru asta suntem cu toti blestemati la durere..la o durere muta care ne paralizeaza simturile , ne paralizeaza spiritul sau starea de spirit despre care amintea de atatea ori Scanteia de Geniu, Paunescu...suntem blestemati sa dormim in somnul cel de moarte..si sa nu ne trezim decat atunci cand ne mor adevarati Conducatori, adevaratele valori.....
Pacat...si degeaba as m-ai scrie, in fond....timpul va trece, ei cei misei, vor uita de EL, si ...doar cei ce au Urechi sa auda si Ochi sa vada,,,vor fi inteles ceva si vor face ca Flacara sa nu se stinga niciodata...iar Flacara lui Adrian Paunescu va dainui pe pamantul romanesc...prin noi, cei umili, noi cei mici...prin noi cei toti care am inteles mesajul LUI ....pentru noi EL exista, traieste si va trai vesnic ..!

Din arhiva personala..un gand despre Madalina Manole

14.07.2010

S-a stins ca si cum a vrut sa ia o parte din noi toti ..si a luat.
Ziua asta a intrat deja in istoria muzicii si a neamului de artisti, putini care au mai ramas...Madalina Manole a murit..si nu oricum ci a hotarat sa-si puna capat zilelor.
Lumea? De azi dimineata pana in prezent speculeaza..au fost inventate si vor fi inventate o gramada de motive..totusi oare cate dintre ele se adeveresc ?
Am vazut-o la emisiunea " Nasul" in seara asta ..bineinteles a fost pusa o inregistrare de acum 7 ani, dar n-am putut sa nu remarc, sa nu remarc cat de bine o cunoasteam pe ea, fara ca de fapt s-o cunosc...cat de mult felul ei de a fi, de a gandi mi-erau cunoscute ..si oare de ce ?
Pentru ca Madalina era un rac, un rac sensibil, neinteles, dramatic si trist in acelasi timp..se simtea asa cum se simte uneori femeia rac...Multi nu cred, dar uite pana si ea afirma ca femeia rac e aparte...femeia rac are acea caracteristica de femeie neinteleasa si trista.
Imi pare rau de sufletul ei trist si boem..imi pare rau ca nimeni n-a putut s-o inteleaga si sa vada ce suflet avea omul asta..ce diamant statea ascuns acolo in interiorul sau...cata sensibilitate avea, cat bun simt...cata rabdare...si cate dorinte neimplinite...
A fost o femeie, in adevaratul sens al cuvantului..o femeie puternica dar care totusi avea nevoie de ocrotire si intelegere...
N-a fost un om materialist nicio clipa...a dat mereu oamenilor din jurul ei cat a putut, le-a oferit totul..dar n-a primit ceea ce si-a dorit..n-a fost inteleasa si sunt sigura ca n-a strigat dupa ajutor, pentru ca asa sunt femeile din zodia asta...tin in ele, se lupta cu fantasmele prezentului, ale trecutului si ale viitorului..dar sunt intr-atat de orgolioase incat n-ar cere ajutor niciodata, ba din contra te-ar trata cu nepasare iar tu ar trebui sa-ti dai seama ca exact acea nepasare semnifica strigatul surd al ajutorului.
E foarte greu sa intelegi un suflet ca al ei, pentru ca stiu cat de greu imi e mie uneori sa ma inteleg...ei i-a fost si mai greu, ea era o artista, prin vocatia ei, toate caracteristicile femei rac s-au accentuat..s-au conturat mult mai bine. Si da, oricate supozitii s-ar mai face..nimeni, dar nimeni nu o va putea intelege integral, pentru ca sufletul ei complex si marea ei lumea interioara va ramane mereu o necunoscuta, noua, celor care traim si ne adaptam vietii moderne. Madalina era aparte, nu se regasea in luma asta nou cladita..pe kitsch-uri si falsi artisti..cred ca asta a deprimat-o cel mai tare, faptul ca vroia ca cineva sa-i recunoasca valoarea si nimeni in tara asta nu i-o mai recunostea. Putea sa plece peste hotare, dar ea vroia sa fie recunoscuta aici in tara ei unde s-a nascut si a avut o cariera plina de succes ...Isi dorea, cred eu, cu ardoare sa revina pe scena, in fond asta era viata ei, menirea ei, dar daca acest lucru nu s-a mai intamplat, a cazut intr-o depresie, pesimism din care n-a mai avut puterea sa iasa...nu s-a mai putut ridica din depresia grava in care a cazut si sunt sigura ca depresiva a fost toata viata, doar ca alta data gasea motive sa mearga mai departe..avea teluri care trebuiau atinse, dar acum..din pacate..s-a regasit singura.
Cum spuneam..e greu folosind logica sa gasim cauza sinuciderii...pentru ca toate sunt doar presupuneri, dar stiu ca voi, cei pragmatici, voi cei realisti, voi cei insensibili, voi cei din lumea asta veti gasi un raspuns bun , comod pentru voi si pentru sufletul vostru. In schimb..parerea mea este ca gestul Madalinei nici n-are nevoie de logica , are nevoie de suflet pentru a fi inteles...Ea era o sufletista prin tot ce a facut, o sensibila, un om care nu putea apartine lumi murdare de astazi..era un suflet aparte prin constructia ei fragila...sufletul Madalinei pur si simplu a simtit ca nu-si mai are rostul pe pamant...a vrut sa plece , sa fuga de toata lumea asta care o acapara..a vrut sa-si pastreze integritatea morala si mai ales pe cea sufleteasca. E clar ca nu a fost fericita, a incercat dar si-a dat seama ca e in zadar...
Pacat de marea ei vocea..mi-a parut rau ca a trebuit sa moara un suflet atat de sensibil...Dumnezeu s-o odihneasca in pacea lui nemarginita ! Daca s-ar fi nascut in alta tara, ar fi fost o a doua Lara Fabian sau Celine Dion..

PS: Multi o vor mai judeca, dar sufletul ei n-are nevoie de asta, cred ca dorinta ei profunda ar fi sa ramana vesnic in inimile celor pe care i-a iubit si care au iubit-o si cred ca melodiile ei spun totul...de aici inainte cuvintele sunt de prisos...

Despre criza...adevarata !

Revin si va rog sa ma scuzati pentru intarziere, dar de fiecare data cand scriu, prefer s-o fac in clipa cand exista nevoia de a o face. Nu pot sa scriu de dragul de a scrie si de a umple spatii goale intr-un plan virtual. Acum simt ca e clipa sa revin pe blogul meu, bineinteles nu fara a face cateva precizari :
1. Multumesc celor care imi citesc blogul si in special celor care indraznesc sa-si exprime gandurile referitoare la el;
2. Blogul asta e un fel de jurnal in format electronic si pus la dispozitia tuturor pentru a fi de folos celor multi care vor sa le mai treaca timpul si sa aiba parte de altfel de idei, uneori, in viata un gand, o impresie, o alta experienta ne poate "lumina" in alegerile pe care le facem. Depinde mult de evolutia noastra spirituala , nu toti , pot pricepe..trebuie sa ai o deschidere spre asa ceva.

Este oare criza?

De prin 2009 se tot vehiculeaza ca am intrat oficial in criza financiara.
Criza asta , vrea nu vrea, ne-a afectat rand pe rand si ne-a aruncat chiar si fara voia noastra intr-o insuficienta financiara. Daca ne mergea bine, acum ne merge rau, daca lucram, acum unii dintre noi sunt someri, daca aveam o afacere prospera, acum ne chinuim s-o facem sa mai mearga, majoritatea nu spera la mai bine, dar macar doresc sa ramana la ceea ce au. Ai nostri conducatori iau decizi spre binele tuturor, dar practic..se vede altceva...
Oamenii incep sa simta nemultimirea, frustrarea, lipsurile, pesimismul, stresul si mai ales : grija acuta a zilei de maine. Cum nevoile umane au crescut, omul nu se mai poate multumi cu putin.
Se gandesc cu groaza ca viitorul acestei tari si asa greu incercate..e sumbru.

Si totusi cea mai grava criza este criza emotionala.
Nu ne mai vedem lungul nasului, dar il vedem pe al vecinului, pe al colegului, pe al sefului...vedem ca altii "au" pe cand noi nu prea mai avem, vedem ca noua ni se taie din salariul si asa mizer, iar altora li se adauga...vedem toate neajunsurile, pentru ca ea, mass-media, asta face ! "Ea", pulsul societatii romanesti, ne arata aceste lucruri si are grija sa exagereze, sa ne creeze gramul de revolta interioara , de nemultimire . Situatie ipotetica :o ducem greu, ajungem acasa, pornim televizorul si ne uitam hipnotizati la asa numitele stiri menite sa ne spele si bucatica de creier care era odihnita, stam in fata lui si asteptam nerabdatori "stiri" si le avem..avem toate mizeriile, toate neputintele, tot ce e mai urat si prost si rau in tara asta...
Si acum ma intreb de ce oare populatia tarii noastre este atat de trista? atat de debusolata ? de ce oare exista ruptura asta atat de mare, neincrederea si lipsa de respect ? Oare nu mass-media a avut un rol important in crearea acestor disensiuni? Ba da, afirm cu tarie , ca televizorul asta e ucigas de minti si de pareri ! A creat o masa de oamenii "hipnotizati" care il aduleaza, care vor sa fie informati si de fapt sunt dezinformati, care isi petrec dupa-amiezile stand si acceptand mizeriile pe care le vad . Vreau sa va intreb un lucru : cate emisiuni culturale vedeti la televizor? cate emisiuni educative, care au rolul de a va stimula intr-adevar gandirea ? cate emisiuni care sa va insufle un ton optimist despre tara, despre viata ati vazut ? Sunt foarte putine ! Si stiu ma veti acuza ca sunt eu nemultumita, dar ideea este ca da, sunt de acord televiziunile particulare difuzeaza ce programe vor, dar ideea este alta, niciun program nu este spre binele nostru ..vor doar profit, vor doar audienta, nu le pasa ca va distrug creierul, nu le pasa ca va prezinta niste minciuni. Noi luam povara asta psihologica si o ducem cu noi in fiecare zi cand ne gandim la ziua de maine...
Cautand un raspuns la criza asta financiara...l-am gasit intr-un loc in care nu ma asteptam. Intr-o duminica m-am dus la biserica, am stat la slujba si ulterior preotul a tinut o predica, a vorbit despre tema slujbei respectiva, dupa care a spus un lucru important ca noi, masele, suntem prea influentabili , ca ne facem prea multe griji pentru nimic, ca aceasta criza nu e nici prima si nici ultima care va fi, doar ca in prezent ea are rolul mare de a aduce disperarea in randul oameniri . In mare, ceea ce am inteles eu atunci si ceea ce am considerat eu ca poate fi luata ca o solutie pentru asa numita criza este ca...Romania a mai trecut prin momente de restriste, au mai fost razboaie, crize financiare..si totusi omul a supravietuit, omul a continuat sa se adapteze cerintelor si nevoilor si nu si-a pierdut speranta, nu si-a pierdut optimisul. Nu cred ca putem cere mereu s-o ducem bine, mereu sa fim fericiti..cred ca am vrea o altfel de viata, nepamanteana daca cerem asta.Daca vrem cu adevarat sa vedem criza , parerea mea este ca ar trebui sa luam un avion si sa ne oprim in cele mai sarace tari ale lumii, dupa o asemenea imagine sunt sigura ca niciun roman n-o sa afirme ca o duce rau si ca este in criza.
Cred ca ar fi cazul sa fim multumiti cu putin ala pe care-l avem si sa incercam sa ne descoperim alte laturi mai bune, mai altruiste ale personalitatii noastre..sa nu lasam grijile sa ne acapereze viata, sa nu lasam nevoile sa ne indeparteze de semenul nostru. Da cunosc gandurile voastre egoiste, le cunosc pentru ca uneori cand ai lipsuri, le gandesti fara sa vrei, dar insa, cand ajungi sa vezi oamenii cu adevarat saraci, dar cu adevarat bogati sufleteste , iti dai seama ca tu de fapt n-ai nimic, iti dai seama ca ai fost un egoist si incerci sa te schimbi. Daca cei care au banii ar avea si suflet sa le dea celor ce n-au, lumea n-ar mai fi in nicio criza financiara sau emotionala, dar cum eu sunt idealista imi dau seama ca rautatea umana intrece orice limite si ca adevarata criza a noastra ramane cea sufleteasca....!

fragmente din mine...

Poposesc pentru o clipa in sufletul meu....
doar pentru a ma regasi, dupa inca un drum, vreau sa ma regasesc ...vreau sa stau si sa ma analizez.
Azi, stiti ce? Mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine libertatea. Ce pret scump si dulce il are....si cat de rara este in viata mea...tanjesc dupa libertate si desi o iubesc atat de mult...de cele mai multe ori am impresia ca toti cei din jurul meu vin sa-mi incatuseze mintea si sufletul! Vreau sa fug, sa fug de toti cei care cred ca ma vor putea incatusa ! Vreau sa fug de toti cei care cred ca ma vor putea supune vointei lor..vreau sa am curajul de a le spune in fata , privindu-i in ochi ca ...nimeni si nimic nu va putea sa-mi ingradeasca libertatea~! Prefer si voi prefera mereu sa fiu libera.! pentru ca gradul meu de libertate inseamna foarte mult , inseamna dorinta si bucuria din viata mea...este soarele care rasare pe drumul meu...
Dar vedeti voi, de cele mai multe ori a fost o umbra, de cele mai multe ori am dus cu mine durerea de a nu fi un om liber...am dus cu mine prejudecati si conceptii care nu-mi apartin...am jucat rolul unei femei supuse...si nu mai pot sa joc acest rol...nu mai pot sa ma prefac ca sunt fericita, pentru ca nu sunt...am obosit sa incerc sa spun ca am toata libertatea din lume, daca eu stiu ca nu o am.....
Azi, m-am plimbat dandu-mi seama cata placere am gasit in acei pasi facuti pe drumuri si alei...stiti voi cata bucurie simteam admirand lumea, natura si viata din mers ?...sunt ciudata cred, dar pe mine plimbatul ma relaxeaza...iubesc sa ma plimb ..sa merg intruna..pe jos..ma face sa-mi aduc aminte de clipe din viata mea...clipe frumoase..ma face sa ma cuprinda nostalgia anilor trecuti...ma face sa pretuiesc fiecare secunda..si sa regasesc ..amintirile ! Ma face sa-mi dau seama ca...unele drumuri le faceam alaturi de oamenii care ma iubeau si pe care ii iubeam, dar care nu mai sunt langa mine...si stiti ce? Chiar imi pare al naibii de rau..dupa prietena mea..cred ca toata viata mea am s-o plang...am sa plang dupa ea, ca dupa o comoara...pentru ca eu pe fata asta chiar am iubit-o, dar banuiesc ca n-am stiut s-o apreciez indeajuns...Cea mai perfecta relatie am avut-o cu ea..daca am avut o relatie de prietenie perfecta..atunci relatia noastra asta a fost! Intruchiparea armoniei si a intelegerii...dar..am ramas singura sa-mi plang de mila..si destinul ne-a despartit...poate nu mai eram pe aceeasi lungime de unda...dar mie tot imi pare rau dupa ea! Era singura care ma intelegea in nebunia mea si singura care putea sa ma faca sa vad si soarele dupa nori! Orgoliile noastre ne-au despartit...si nu mai am curajul sa o mai caut....banuiesc ca sunt o lasa..:(((
Sper sa revin cu ganduri mai altruiste...acum vreau doar sa transmit un mesaj: pretuiti-va prietenii adevarati!

Si-am sters...

Si-am sters un fragment din viata mea mai mult pentru ca aveam nevoie de o schimbare ..ca sa fiu sincera nu stiam ce sa schimb in viata mea si macar pana voi afla, am ales sa-mi sterg conturile de hi5 si facebook. De ce? dintr-un singur motiv..sunt doar un om.
Hi5 mi se pare o lume, dar una in care nu ma regasesc...una in care trebuia sa fac "prezenta" zilnica, una care ma ademenea sa pierd timpul..sa imi depun amprenta in lumea virtuala si pentru cine sau pentru ce? Cu ce ma incalzea contul Hi5? Cu nimic...sa pun poze cu mine pentru ca lumea sa vada...sa vada ce??? Un OM? toti suntem oamenii si sincer cu sau fara Hi5 stiu cine sunt si daca cineva vrea sa-mi fie prieten, atunci trebuie sa-mi merite prietenia...Hi5 nu e pentru prieteni, e doar un mod de a intra chipurile in contact cu alti oamenii, e doar un mod de a arata cine esti..dar sincer..viata reala bate viata virtuala, cel putin pentru moment. Nu vreau sa-mi petrec viata creand la nesfarsit identitati virtuale care sa-mi poarte amprenta, eu sunt Alexandra, cea din spatele acestui monitor si din spatele acestor taste, eu sunt omul pe care lumea merita sa-l cunoasca..nu o identitate virtuala creata pe Hi5 sau pe Facebook..asta nu conteaza..de ce trebuie sa fac prezenta si sa arat pe exist in lumea virtuala? Oare nu e suficient ca exist si atat?

Filmul "Avatar", sursa a depresiei?

Un articol mi-a atras atentia, cel referitor la filmul Avatar si la un studiu recent care a demonstrat ca acest film a facut o gramada de victime, victime la propriu, intrucat multi care au vazut acest film au ajuns sa sufere de depresie.
Bun..foarte ciudat! Sa va spun ceva ..si eu am vazut filmul, mi s-a parut super "fain" dar nici vorba de depresie.Asa ca am stat putin sa ma gandesc din ce cauza Avatarul ar fi o sursa de depresie? Filmul este foarte bine regizat, este intr-adevar cel mai tare film si asta datorita efectelor speciale..dar ce legatura are asta cu depresia??? Ce au inteles oamenii din filmul asta? Cred ca dupa cate cazuri de depresie au existat, am impresia ca oamenii n-au inteles nimic din el.
Sa vedem ce inseamna cuvantul depresie

Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:

* sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;

* pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;

* agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;

* ganduri de sinucidere si de moarte.

Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
epresie reactiva

Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena

Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca

Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.

De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.

Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natala

Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la nastere.

Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.


Acum ca v-am lamurit ce inseamna depresia..ajung la concluzia ca nu filmul este sursa depresiei celor care au vazut filmul ci ei. Da ei sunt sursa depresiei lor, desi suna aberant..viata lor era deja un amestec de nefericire si vise spulberate, au vazut filmul asta si o data cu el si-au dat seama de toata nefericirea din viata lor si-au dat seama ca ei traiesc o viata falsa. Daca filmul asta a avut un rol, eu as spune ca ar fi trebuit sa aiba un rol benefic, uitati-va profund la filmul asta si incercati sa-l percepeti cum trebuie..esenta lui este alta, nu aceea de a va demonstra ca viata pe terra e nasoala..! Ganditi-va putin mai mult si veti vedea conexiunile profunde ale filmului...e atat de simplu, dar noi vrem sa ne simtim frustrati si deprimati dupa ce-l vedem, vrem sa dam vina pe viata asta urata pe care ne-am facut-o cu mainile noastre~! In loc sa gasim solutia in acest film, noi gasim o cauza, o sursa a depresiei!!!
In ziua de azi nimeni nu poate crea nimic fabulos tocmai datorita mintii omenesti din ce in ce mai degradante...
Cum sa cazi in depresie dupa ce vezi un film??? Mi se pare absurd pentru ca, asa cum scriam si mai sus, l-am vazut, mi-a placut,dar a doua zi am trecut la viata mea de zi cu zi..si asta a fost! N-am stat sa fac din asta un subiect bun de discutat cu amici, nici macar n-am stat eu prea mult sa ma gandesc la el.
Acum m-am gandit si am scris ca sa clarific un lucru: nu filmul a generat depresia ci oamenii aceia aveau ceva probleme la capusor, duceau o viata monotona,lipsita de sens, au vazut filmul si le-a trezit frustrarea ca ei nu au viata aceea!
In cel mai bun caz, din punctul meu de vedere filmul ar trebui sa ne arate cum sa fim ca specie! Adica ne invata sa fim uniti! Da, oamenii bun, sa ne iubim, sa tinem unii la altii, sa luptam toti pentru o cauza comuna! Asta vrea filmul sa ne arate..asta e esenta lui..comuniunea dintre noi toti! Dar....esenta lui s-a pierdut..nici bine n-a fost difuzat ca deja Vaticanul il interzice, presupunand sursa lui demoneasca....
In concluzie: daca prostia ar durea, multi ar umbla cu capetele sparte~!

Femeile si dietele

Regimurile de slabit au pus stapanire pe Romania..si pe intreg globul pamantesc! Femeile nu mai au sansa de scapare. Majoritatea au tinut, tin sau vor tine cel putin o data in viata un regim de slabit.
Dar sa vedem ce inseamna un regim de slabit si care sunt consecintele lui din punct de vedere medical.
As vrea sa mentionez un aspect al acestei probleme: nu intotdeauna este necesar a se tine o dieta stricta in privinta kg ce trebuiesc pierdute, dar majoritatea femeilor din lipsa de informatii sau documentare aleg sa se infometeze chiar daca nu-si dau seama de riscurile la care se expun. Infometarea nu este cea mai buna solutie cand vine vorba de pierderea kg in plus.
Regimul de slabit ar trebui tinut doar sub supraveghere medicala si nu pe un termen nelimitat. Dietele de slabit se tin atunci cand intr-adevar exista reale probleme de greutate si vreau sa accentuez REALE! nu imaginare! pentru ca multe femei tin diete fara sa fie nevoie, ajung in cele din urma sa fie prinse intr-o cursa din care nu mai pot iesi. Dietele se tin sub supraveghere medicala pentru ca implica un proces mai complex decat ce ne este relevat pe mijloacele mass-media. Nu este chiar atat de usor sa tii un regim si mai ales sa te menti la greutatea dobandita.
Exista o multitudine de diete aparute ca ciupercile dupa ploaie, dar parerea mea este ca nu toate ni se potrivesc, sau mai precis, este bine sa tinem o dieta corespunzatoare caracteristicilor individuale. Nu suntem la fel si nici organismele noastre nu sunt. Nu stiu cate femei stiu ca regimurile tinute dupa "ureche" ajung sa le provoace grave probleme de sanatate : boli de inima, probleme cu tensiunea, cu stomacul , lipsa calciului si per ansamblu scaderea imunitatii si rezistentei organismului fata de factorii de risc externi. Asa ca aveti grija pe ce maini alegeti sa mergeti cand vine vorba de regimuri,diete si asa mai departe.
Pastilele si ceaiurile de slabit, din punctul meu de vedere sunt niste adjuvante si nu pot face minuni, ba din contra unele pastile va fac mai mult rau decat bine. Ceaiurile anti-adipoase nu fac decat sa va elimine apa din organism si o data cu ea toxinele dar si sarurile,mineralele si unele substante de care aveti nevoie.
Cum ramane cu dietele Montignac, Atkins si etc...parerea mea ca orice schimbare in comportamentul alimentar aduce cu sine o scadere in greutate..pe asta se bazeaza regimurile de slabit in general, da , veti slabi, dar intotdeauna ganditi-va cu ce pret si mai ales pentru cat timp.
Daca nu reusesti sa-ti mentii greutatea cel putin dublu perioadei in care ai slabit, atunci...inseamna ca regimul respectiv nu este potrivit tie.

Si totusi cum slabim?
Ideea mea este ca slabim daca pastram 2 reguli de aur : sa mancam dimineata, indiferent de ora (5,6,etc) si sa nu mai mancam nimic dupa ora 19. Dar de ce este bine sa mancam dimineata? Majoritatea doctorilor sfatuiesc oamenii sa manance dimineata pentru ca organismul isi ia din masa de dimineata toti nutrientii necesari inceperii in forta a zilei. Are nevoie de "combustibil" pentru a pune toate "motorasele in functiune". Stiu ca majoritatea dintre noi evita masa de dimineata, pretinzand lipsa timpului necesar pregatirii si ingerarii hranei, beau doar cafeaua pe stomacul gol si pleaca la servici. Ulterior dupa terminarea programului de lucru ajung acasa si mananca repede si mult, datorita apetitului crescut. Iar seara, desi nu e recomandat sa se mai manance mult sau gras dupa ora 19 , continua sa manance intrucat inca le este foame. Este un obicei defectuos si cu timpul duce la acumularea kilogramelor in plus. Daca n-am sari peste masa de dimineata, am observa ca seara nu ne-ar mai fi foame, iar pe timpul zilei apetitul nostru ar fi scazut.
Mancatul seara nu este recomandat intrucat, dupa ingerarea hranei organismul are nevoie de timp, 2-3 ore pentru a digera mancarea.Daca adormim in acest interval, atunci aproape tot ce mancam se depune sub forma de grasime...sau vom avea parte de un somn deloc odihnitor.
Prin urmare respectati regulile astea 2 si veti slabi in timp, sigur si fara sa mai depuneti un gram .
Va spun din experienta.......