Iarta-ne...

Iarta-ne ...

Iarta-ne Tu, mare Poet..
Iarta-ne pe noi cei mici si trecatori...noi ce traim o viata ...fara de insemnatate...noi cei care n-am facut nici o sclipire din tot ce a-i realizat TU, MARE OM, sclipire de geniu ...
Generatia mea te saluta ...si vrea sa isi ceara iertare ca...n-a stiut sa te aprecieze ! Isi da seama ca a pierdut o valoare si totusi e prea tarziu ...nu?
E prea tarziu pentru regrete...acum, acum cand golul ne curprinde pe toti...acum cand tristetea din poeziile tale devine din ce in ce mai reala...si mai apasatoare. E cam tarziu , nu? Sa ne cerem iertare ca am trait ...anonimi si lasi..ca ne-am dorit sa plecam , sa fugim ..sa nu luptam , sa nu cartim ....E cam tarziu nu? Sa te plangem acum ....
Si totusi....cred ca noi, cei tristi si umili abia acum am realizat, am deschis ochii constiintei si ai sufletului si am "vazut" cine ai fost cu adevarat ! Si poate stiu ..nu ti-ai dorit sa stim cine esti, ci ai vrut sa apreciem ceea ce iubeai cel mai mult : patria asta romaneasca. Acum ne-am dat seama ce am pierdut...un poet, un geniu, un suflet cald si iubitor, un om cu o constiinta dreapta si mai ales un patriot ! Nu cred sa-si fi iubit cineva patria mai mult decat tine, in aste vremuri tulburi..
Totusi eu sunt trista si mahnita...eu ca simplu si umil om... ma intreb : De ce doamne acum trebuie sa ne trezim ? De ce Doamne , omul asta MARE , este adus la viata cand moare ? De ce Doamne oamenii astia...falsi, isi aduc aminte de el si vorbesc de abia acum? De ce Doamne ? De ce ? De ce nu l-au invitat in fata natiunii ca tot romanul sa-l vada si sa-l simta? De ce oare era atat de interzis ? Daca a reusit sa insufle dragostea de tara ...putea s-o faca iar si sa fie si mai iubit...
Cui i-a fost frica de Adrian Paunescu? De ce oare , lasii de ei, n-au stiut sa dea poporului ce e al poporului...pe marele poet? E bine totusi ca acum, dupa ce a murit...ne-am adus cu toti , ipocriti de noi, aminte de EL. Si ne pare rau, o da! Ne pare rau si ne simtim mai singuri in tara asta..
Dumnezeu l-a iubit si EL l-a iubit pe Dumnezeu, atat de mult incat iata insasi viata nu-i mai putea desparti...Dumnezeu a vrut sa ridice constiinta poporului roman...dandu-si seama ca daca viu nu l-am apreciat, s-ar putea ca acum sa-l apreciem cum se cuvine...ce ironie a vietii si numai noua, noua celor netrebnici, noua celor mici si marunti ni se poate intampla una ca asa...Dar asa a dat Dumnezeu pe pamantul asta...ca Oamenii mari, oamenii care au avut rolul sa schimbe mentalitati si vietii...sa nu fie pretuiti decat dupa ce mor...si pentru asta suntem cu toti blestemati la durere..la o durere muta care ne paralizeaza simturile , ne paralizeaza spiritul sau starea de spirit despre care amintea de atatea ori Scanteia de Geniu, Paunescu...suntem blestemati sa dormim in somnul cel de moarte..si sa nu ne trezim decat atunci cand ne mor adevarati Conducatori, adevaratele valori.....
Pacat...si degeaba as m-ai scrie, in fond....timpul va trece, ei cei misei, vor uita de EL, si ...doar cei ce au Urechi sa auda si Ochi sa vada,,,vor fi inteles ceva si vor face ca Flacara sa nu se stinga niciodata...iar Flacara lui Adrian Paunescu va dainui pe pamantul romanesc...prin noi, cei umili, noi cei mici...prin noi cei toti care am inteles mesajul LUI ....pentru noi EL exista, traieste si va trai vesnic ..!