De ce ? De ce ne credem cineva..cand de fapt nu suntem nimic? De ce ne hranim dintr-un orgoliu prea mare..ca sa fim niste egoisti...de ce ne gandim doar la noi..si la modul cum sa ne hranim egoismul excesiv? Oare de ce...de ce suntem ironici atunci cand n-ar trebui sa fim asa..? Viata e ciudata..pentru ca este incompleta,imperfecta..si incorecta..viata ne ofere lungi carari..si scurte popasuri..ne ofera dealuri si vai..desert si ape..ne ofera de toate..si din toate cate putin. Viata ne arata cat de mici si nesemnificativi suntem..Viata ne invata sa fim oamenii..sa ne schimbam, sa alergam..sa ne ranim,sa iubim..sa fugim..sa plangem si sa fim fericiti..Viata e jocul cel mai periculos pe care suntem datori sa-l jucam pana la capat..pana la ultima suflare..si nu avem putere asupra ei..si nici macar asupra noastra. Suntem niste nimicuri..in fata celui care ne-a creat..iar cel care se crede cineva..o sa fie pus in fata faptului implinit..se va trezi intr-o zi lovit de soarta..si se va intreba:Cine sunt eu? Ce este viata? Nu va credeti ceea ce nu sunteti..indiferent de meserie, sunteti oamenii..iar oamenii mor,plang,rad..fac lucruri comune si banale..asa ca lasati orgoliul si infumurarea si priviti viata in toate simplitatea ei. Lucrurile sunt simple, noi le complicam...viata e minunata, noi nu stim s-o traim! Ne cream labirinturi..si fugim..de noi insine..pastram distanta de ceilalti..si ne credem mult mai importantii..uitam sa fim altruisti,sa ne iubim semeni ca pe noi insine..si sa fim simpli...pentru noi simplitatea nu mai exista...Filofozia asupra mortii este cea mai adanca filozofie! Ganditi-va putin..la efemeritatea voastra
