Merg mai departe acum...

E.....mi-am revenit ! Si merg mai departe acum ! Ce nu te invinge, te face mai puternic si recunosc ca sunt un om destul de puternic. Nu o sa ma las doborata niciodata, am sa lupt pana la capat. Asa ca ...viata merge mai departe. Ma asteapta un viitor optimist, iar totul depinde de mine. De mine depinde sa-mi construiesc o viata asa cum imi doresc ...si o voi construi. La sfarsit de 2012, intr-un an atat de controversat...sfarsitul lumii n-a venit. N-a venit decat sfarsitul iluziilor si al amagirilor mele...n-a venit decat sfarsitul unui capitol si inceputul altuia nou... Ne auzim in noul an !

Raspuns ...la o intrebare

Azi nu e cea mai buna zi din viata mea, poate nici cea mai proasta...dar probabil ca asa sunt zilele fiecarui om..o imbinare de zile bune si rele..dar nu stiu...cred ca zilele mele sunt putin cam prea ...triste. Ma simt neinteleasa, trista...si singura. Poate sunt depresiva, sau poate ca Dumnezeu m-a parasit si m-am trezit asa cum sunt...singura. Inconjurata de oamenii, eu ma simt neinteleasa.. E ciudat sunt cel mai vesel om uneori si cel mai trist alteori...moment in care prefer sa fiu singura ca sa-mi pansez ranile, sa ma vindec si sa merg mai departe asa cum sunt in general...optimista si increzatoare. Totusi la sfarsit de an ma simt mai singura ca niciodata... In ce fel de lume m-am nascut ? Oare dragostea pe care mi-o doream nu exista ? Cred ca sunt blestemata...sa fiu mereu asa cum am fost...cred ca sunt blestemata sa imi caut iubirea peste tot si sa n-o gasesc..sau poate ca n-am s-o gasesc niciodata..si ar trebui sa incetez sa caut. Poate ca izvorul meu de iubire a secat..si nu sunt capabila sa iubesc si sa simt ceva...asemeni unei stanci de piatra, asa ma simt si eu...si ma doare. Nu cred ca mai am capacitatea sa iubesc sau poate ca ar trebui sa ma resemnez...cu neputinta mea de a putea iubi...poate ca nu am intalnit omul potrivit inca sau poate ca nici rabdare nu mai am sa-l intalnesc ..sau gandesc prea mult. Da, gandesc prea mult..si simt prea putin...si sunt o lasa, asa cum am fost mereu cand nu mi-am asumat iubirea...cand am vorbit atat de frumos despre ea, dar am fost o incapabila sa imi asum niste riscuri...si acum regret. Pentru iubire niciodata nu e prea tarziu, dar mi-e greu sa cred ca voi intalni acea iubire la care am visat o viata...din ce in ce mai greu. Pentru mine iubirea nu exista ! Iubirea la care am visat..n-a existat niciodata...pentru ca omul contemporan nu e capabil sa simta ceva! O nu ! Nu e capabil sa simta ceva in sufletul lui materialist si rece....am devenit avizi dupa averi, putere ...statut social...dar toate pentru ce? Ce ne ofera mai multi bani ? O falsa stabilitate in timp ! Ne ofera un patratel in care sa locuim comod o viata...si cand murim..suntem nimic.. Dar poate de asta sunt oamenii in ziua de azi atat de reci, atat de incapabili sa simta ceva, atat de ciopartiti sufleteste..pentru ca viata nu le-a oferit nimic...au invatat doar lectii dure sau poate ca au invatat sa nu mai simta nimic..sa se orienteze doar dupa criteriul materialismului..e mai comod asa. Nu cere sa-ti oferi sufletul pe tava...oricarui om.. Nu stiu...in ce lume m-am nascut...dar naiva cum am fost o viata...inca sper sa gasesc...un loc mai bun si mai frumos...in care sa-mi odihnesc sufletul...si sper sa invat ceva...dar cred ca n-am sa invat niciodata sa fiu altfel...

Moarte...

Priveste-ma in ochii..si spune-mi cand vei veni sa ma iei ? Vom fi vreodata pregatiti pentru tine?.... Vom fi vreodata suficienti de curajosi ca sa te cunoastem? Nu, acest lucru nu se va intampla niciodata...pentru ca firea umana e o fire lasa, o fire care intelege si accepta orice...numai moartea n-o poate accepta. Nu putem accepta moartea ca o despartire, ca o usa spre un alt taram...nu vom putea accepta moartea ca o eliberare, ca o renastere ,ca o noua etapa din experienta noastra totala... Si cine a fost si stie ce urmeaza ? Si cine a fost si s-a intors ca sa ne spuna cum este ? Doar Dumnezeu Fiul...adica Isus Hristos! Doar El a murit trupeste si a inviat sub forma de lumina si s-a intors ca sa ne demonstreze noua, minti inguste , ca exista viata dupa moarte si ca moartea trupeasca e doar o moarte a pacatelor...si ceea ce urmeaza dupa...e inviere sufleteasca...si spirituala... Poate de asta spune si ne intreaba...Cui veti lasa averile voastre ? Cui veti lasa sufletul vostru? Cui le veti lasa pe toate ? Pentru ca..oamenii suntem, inrobiti in placeri, inrobiti de patimi...si neputinte..noi nu putem vedea orizontul pentru ca suntem marginiti..in gandire, in simtire..in toate. Noi cum am putea sa ne gandim la viata viitoare, daca ne cuprinde frica de moarte...de despartire...Nu am vrea sa pierdem niciodata, pe nimeni..dar toate au un final, toate se nasc si mor...toate..natura, vietile, oamenii...nu ne putem impotrivi...nu putem..ne razboim cu insusi Creatorul nostru care ne-a facut pentru a evolua...Dumnezeu care este iubire..ne-a invatat sa iubim creatia , sa ne iubim unii pe altii cum insusi Tatal ne-a iubit pe noi..de ne-a dat un loc asa de minunat in care sa locuim, de ne-a dat viata si ne-a adus in aceste trupuri umane pentru o experienta de o viata...din care sa invatam ceva...sa invatam sa fim cu trupuri ceresti...sa iubim, sa suferim...sa ne ajutam..sa evoluam. Iar sfarsitul cunoasterii nu il reprezinta moartea... Moartea e doar o etapa..precum si nasterea este.... Sa fim in viata asta calatori, sa iubim dar sa fim constienti ca toate sunt trecatoare...si ca vom muri candva...si atunci totul va fi ca si cum nu a fost niciodata...important e ce lasam in urma noastra...cate suflete am reusit sa le invatam ceva pozitiv..cat am reusit sa ajutam si sa facem binele in jurul nostru...daca am trait si in urma noastra o data cu noi...a murit totul..atunci n-am facut nimic.. Privesc moartea doar ca pe o trecere...toti mortii mei..sunt vii..ei sunt vii in sufletul si mintea mea...ma gandesc la ei, ma rog pentru ei...adesea vorbesc despre ei..si ne desparte o usa..o usa pe care o voi deschide intr-o zi...si dincolo va fi o noua etapa...o etapa..spre evolutie.... va continua !