Moarte...

Priveste-ma in ochii..si spune-mi cand vei veni sa ma iei ? Vom fi vreodata pregatiti pentru tine?.... Vom fi vreodata suficienti de curajosi ca sa te cunoastem? Nu, acest lucru nu se va intampla niciodata...pentru ca firea umana e o fire lasa, o fire care intelege si accepta orice...numai moartea n-o poate accepta. Nu putem accepta moartea ca o despartire, ca o usa spre un alt taram...nu vom putea accepta moartea ca o eliberare, ca o renastere ,ca o noua etapa din experienta noastra totala... Si cine a fost si stie ce urmeaza ? Si cine a fost si s-a intors ca sa ne spuna cum este ? Doar Dumnezeu Fiul...adica Isus Hristos! Doar El a murit trupeste si a inviat sub forma de lumina si s-a intors ca sa ne demonstreze noua, minti inguste , ca exista viata dupa moarte si ca moartea trupeasca e doar o moarte a pacatelor...si ceea ce urmeaza dupa...e inviere sufleteasca...si spirituala... Poate de asta spune si ne intreaba...Cui veti lasa averile voastre ? Cui veti lasa sufletul vostru? Cui le veti lasa pe toate ? Pentru ca..oamenii suntem, inrobiti in placeri, inrobiti de patimi...si neputinte..noi nu putem vedea orizontul pentru ca suntem marginiti..in gandire, in simtire..in toate. Noi cum am putea sa ne gandim la viata viitoare, daca ne cuprinde frica de moarte...de despartire...Nu am vrea sa pierdem niciodata, pe nimeni..dar toate au un final, toate se nasc si mor...toate..natura, vietile, oamenii...nu ne putem impotrivi...nu putem..ne razboim cu insusi Creatorul nostru care ne-a facut pentru a evolua...Dumnezeu care este iubire..ne-a invatat sa iubim creatia , sa ne iubim unii pe altii cum insusi Tatal ne-a iubit pe noi..de ne-a dat un loc asa de minunat in care sa locuim, de ne-a dat viata si ne-a adus in aceste trupuri umane pentru o experienta de o viata...din care sa invatam ceva...sa invatam sa fim cu trupuri ceresti...sa iubim, sa suferim...sa ne ajutam..sa evoluam. Iar sfarsitul cunoasterii nu il reprezinta moartea... Moartea e doar o etapa..precum si nasterea este.... Sa fim in viata asta calatori, sa iubim dar sa fim constienti ca toate sunt trecatoare...si ca vom muri candva...si atunci totul va fi ca si cum nu a fost niciodata...important e ce lasam in urma noastra...cate suflete am reusit sa le invatam ceva pozitiv..cat am reusit sa ajutam si sa facem binele in jurul nostru...daca am trait si in urma noastra o data cu noi...a murit totul..atunci n-am facut nimic.. Privesc moartea doar ca pe o trecere...toti mortii mei..sunt vii..ei sunt vii in sufletul si mintea mea...ma gandesc la ei, ma rog pentru ei...adesea vorbesc despre ei..si ne desparte o usa..o usa pe care o voi deschide intr-o zi...si dincolo va fi o noua etapa...o etapa..spre evolutie.... va continua !