I don't know

Nu stiu cum sa incep, dar incep...imi place enorm de mult sa scriu, e a doua placere, dupa cea cu cititul de carti.Suna plictisitor, dar ..imi place sa citesc si imi place sa scriu..si regret sau cel putin inca regret ca n-am facut o facultate de litere.Era visul meu candva sa fiu profesoara, apoi cu timpul mi-am dat seama ca frumosul,arta si bunul gust sunt lucruri care se pretuiesc tot mai putin si n-as fi razbit in incercarea mea de a perpetua acele lucruri esentiale care conteaza si tin de formarea culturala a omului modern.Ma resemnasem cu ideea ca va trebui sa fac ceva din care sa ajung sa si traiesc, va trebui sa-mi adorm visele..poate pentru totdeauna..
Asa am terminat o facultate de stiinte economice..din care n-am inteles prea multe..si un liceu economic din care intelesesem ca sigur nu asta era sa fie drumul meu de mai departe..
Am plecat de la muzica si am ajuns in cu totul alta directie..pesemne viata mea nu avea sa fie una cu un drum precis si o tinta directa..nu pot..oscilatia s-a vazut..si se vede inca...dar ce folos..
Mi-am adormit visele undeva in interiorul meu..si am pornit pe un drum care imi aduce satisfactii, dar nu ma implineste ca om, ca personalitate..
Nu pot sa fiu ceea ce nu stiu a fi..si nu pot a fi..am multe de oferit..dar drumul acela e undeva paralel cu mine..imi face cu ochiul si ma asteapta, iar eu ca o lasa ..ma prefac ca nu il vad..Mi-e frica, dar stiu ca in ziua cand ma voi elibera de lanturile constiintei mele..am sa alerg pe drumul meu..fericita, poate saraca, dar implinita ca..fac ceea ce-mi place, ca sunt cine trebuie sa fiu..si ca sunt mandra de mine..da mandra ca am avut curajul sa aleg calea mea..
Teatru, muzica si literatura...vis poem..adormit..neimplinit..dar neuitat..candva o sa ma intorc si o sa am curajul sa fiu eu..

Scrisoare catre Fat - Frumos

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

Fericire

Fericire
by Vama Veche

"progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."



fericire-i cand iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra in cort si iti mangaie fata
aerul sarat...
fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp...
fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc...
fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti
fericire e cand dormi tu la ea
kiar pe canapea...
fericire e cand tatal tau
te invita la el in birou
si deschide o sticla de bere
prima bere din..viata ta!

fericiti...
fericitï...

I remember you ! (Speranta moare ultima )

Iubire..
Suflet boem alergand printr-o lume iluzorie, credeam adesea ca iubisem cu adevarat..si pe cat de adesea crezusem..tot atat de adesea ma inselasem..
Am confundat iubirea cu amagirea unei iubiri..ori sigur iubirea nu este amagire...acea iubire la care visez..este unica si irepetabila.Mai demult afirmasem ca suntem capabili sa iubim de multe ori..pesemne suntem, dar nu la fel si nu oricand , oricum. Nu suntem capabili sa iubim din tot sufletul si pentru totdeauna..la fel si pe oricine.Nu putem oferi acelasi tip de iubire ca si cand iubirea este un fel de produs consumat la infinit..nu! Iubirea e ceva unic ..exista sau nu exista..o simti sau nu o simti...si te simti obligat s-o simti..dar ea exista atunci cand nu esti obligat s-o simti si totusi o simti. Iubirea e ceva ce porneste din sufletul nostru , nu din ratiunea noastra..e ceva ce simti in inima ta..la fiecare bataie..e ceva inexplicabil si nu ai putea sa definesti in cuvinte acea stare de bine care te indeamna la mai mult..Nu poti iubi rational...nu poti sa zici da, il iubesc pe X pentru ca uite ce baiat bun este, ce frumos este, ce destept este..la fel cum nu o poti iubi pe Y doar pentru ca e frumoasa si are bani..E adevarat iti poti impune sa stai cu cineva din considerente rationale..dar nu e o solutie..
Speranta moare ultima intotdeauna..remember that! Speranta ca azi esti cu cineva pe care nu-l iubesti, dar te minti ca-l iubesti..si speri ca intr-o zi vei gasi iubirea..e ceva la care trebuie sa speri si trebuie sa crezi. Poate de aceea majoritatea cuplurilor se destrama..nu exista iubire cu adevarat..orice alt considerent decat iubirea distruge cu timpul relatia..Pentru ca in ziua cand adevarata iubire apare..nimic nu mai conteaza, nici viata ta macar..nici tu, nici restul lumii..iubesti din suflet si dai totul..uiti de teama, uiti de tot ce a fost si o iei de la capat..pentru ca simti, iar asta e cel mai important lucru.
Imi doresc sa gasesc iubirea adevarata..si in suflet stiu ca o voi gasi..stiu ca El exista si e tot ce am nevoie.. nu vreau sa par copilaroasa sau prea visatoare...dar si daca sunt , nu vad o problema in asta.Vreau sa vad lumea cu ochii de copil..vreau sa cred si sa visez..pentru ca asta e un lucru frumos..
El exista, ...iar el e un fel de mine intr-o varianta masculina..mai trebuie doar sa-l intalnesc..intr-o buna zi..sau intr-o zi buna..
Oriunde ai fi, te voi intalni..caci nu uita : speranta moare ultima!

Casatoria & Moartea =O filozofie a vietii

Sentimentele sunt cele ce-mi anima viata ...si ma fac sa traiesc...
Sunt un om puternic, pentru ca un om puternic nu poate decat sa traiasca tinand capul ridicat si mergand inainte indiferent de consecinte..un om puternic din punctul meu de vedere este un om care tine la demnitate si la libertate.Sunt lucruri la care tin enorm..libertatea este cel mai de pret lucru de pe pamantul asta..poate si de aceea e bine s-o pretuim si sa nu o ingradim singuri.Omul care ne iubeste , este omul care intelege ce inseamna sa iubesti...ce inseamna sa oferi iubirea in forma ei sublima, perfecta..si altruista. Iubirea oferita pentru totdeauna nu poate fi decat o forma de iubire nepamanteana..lipsita de egoism,invidie,posesivitate..Cand iubesti nu poti fi posesiv..poti doar sa oferi toata libertatea si increderea ta ..poti doar sa faci totul pentru celalalt ,nedorind nimic in schimb..poti doar sa traiesti clipa si poti doar multumi pentru existenta celuilalt.Cand incercam sa materializam iubirea..incetul cu incetul farmecul se duce...si aici ma refer la toate acele ritualuri care nu tin de ceea ce simtim ci de ceea ce trebuie sa simtim.De ce trebuie sa traim iubirea cum ni se impune s-o traim..de ce e obligatoriu sa-i cumpar iubitului nu stiu ce cadou in nu stiu ce zi..cand poate eu nu vreau..De ce mi se spune ca pentru a iubi trebuie sa fac X si Y lucru..cat de fals imi suna aceste clisee care nu fac decat sa ne inradacineze in niste obiceiuri si ritualuri care n-au de-a face cu ceea ce simte in particular fiecare om. Un lucru pe care am ajuns sa-l dispretuiesc..
Nunta si inmormantarea
Stiu ca citind aceste randuri..oricare dintre voi va avea tendinta sa ma dezaprobe..si e oky, asta inseamna ca v-ati gandit si voi si aveti o parere.
Asta e doar parerea mea..ciudata si nonconformista.Nu tin sa fiu catalogata intr-un anumit fel...dar..mi s-a intamplat sa fiu pe un stadion..la meci, tot stadionul sa se ridice in picioare iar eu sa nu ma ridic pentru ca nu simteam nevoia.Adica..nu fac un lucru pentru ca trebuie, il fac pentru ca simt, cand simt ...
Nunta..hm..se cunosc de putin timp sau poate de ani..si hotarasc sa-si oficializeze relatia...si daca lucrurile pana atunci merg bine si intr-o forma pasnica..ei bine, din acel moment totul se schimba..dramaatic chiar!
Incepe stresul..rutina aceea nenorocita care strica totul..Strica farmecul si intelesul adevarat al unei nunti! Nunta a devenit un business..o petrecere ceva mai mare..care acapareaza nervi,banii, stres..toate neamurile si toate rudele..si cel mai tare ii acapareaza pe miri.Ei nu se mai bucura pentru decizia lor..ci..din contra..se enerveaza! Alergatura,cumparaturi..pregatiri..poze,haine..programari..invitatii..bla bla bla..telefoane...stres..din plin!
Dar culmea este ca..toti accepta de dragul rutinei..de dragul spiritului de imitatie..accepta aceasta forma de celebrare a relatiei dintre ei. In fond o data cu hotararea nunti..managerii nu mai sunt mirii..ci ceilaltii..sa-i vezi cum se ocupa fiecare sa "iasa treaba buna", cum muncesc pe branci ca furnicutele..pentru o zi de distractie si pentru o cheltuiala colosala..sau pentru o indatorare fundamentala.Ei bine..toti zic ca se merita..vine si ziua cu pricina..un "du-te vino" din care mirii nu-si mai aduc aminte mai nimic..isi aduc aminte alergatura de dinainte..si graba din ziua cu pricina..si stresul sa aiba toti ce le trebuie..dar le raman pozele si filmarile..iar asta e dovada ca s-au simtit bine in "chipurile" cea mai frumoasa zi a vietii lor..
Pe scurt: daca o sa ma marit vreodata (desi nu stiu sigur ca se va intampla asta)..fie nu-mi fac nunta, fie va fi ceva simplu si memorabil.

Inmormantarile..sunt alta tragedie a omului modern. Cand moare cineva, omul nostru spune :Doamne fereste! Acum vin eu sa intreb..de ce spui :Doamne fereste! Cum poti sa spui Doamne fereste pentru un lucru atat de uman..cum e moartea..din start..Dumnezeu nu are cum sa te fereasca de un lucru atat de natural..atat de firesc..cum e moartea sau poate cineva mai crede ca Dumnezeu il va feri de moarte..si ii va darui "viata vesnica pe pamant".Ce comic suna..dar..cititi bine..Nimeni nu este nemuritor si nu mai spuneti:Doamne fereste! Ca eu am sa completez..Pana te nimereste! Si cand te nimereste..o sa regreti ca n-ai trait fiecare clipa a vietii tale constient de tine si de viata ta! Moartea e doar o trecere..si greseala noastra e..legarea de aceasta viata..Nu am sa va predau teologie si nici religie..o sa va spun ca oamenii mai si mor..azi e unul,maine altul..nu avem ce face...o sa ne vina si noua randul..si nu se stie cand..Gandirea rationala ne spune ca..la batranete..dar nici asta nu e sigur..deci :nimic nu e sigur
Revenind la inmormantare..cand omul se prapadeste..incepe haosul..e dureros pentru oricine ..dar si mai dureros e pentru cel ce traieste doar pe Pamant..pentru omul lumesc e si mai dureros..si in loc sa mediteze, sa-si planga viata sa si pe a celui mort..incep iar ritualurile..care obosesc,streseaza ..si din care iar majoritatea uita esentialul..totul se rezuma din nou..la galeti,colaci..lumanari..plansete..si in cele din urma groapa.
Nu vreau sa supar pe nimeni..dar nu stim sa traim..din pacate nu stim sa fim liberi cu adevarat! Ne facem datoria sociala, dar uitam de noi si de sufletele noastre..Uitam ca esentialul este sufletul nostru..si ceea de simtim..nu rutina care ne acapareaza si care ne face sa ne istovim..pentru niste obiceiuri care nu ne reprezinta pe toti. In spiritul traditiei nu trebuie sa ne enervam, sa ne stresam..sa devenim rigizi..si niste simple marionete..in spiritul traditiei..trebuie sa sarbatorim iubirea si moartea..ca doua elemente constitutive ale vietii ..unul este etern , iar altul trecator..

Pentru iubirea adevarata... merita mereu sa lupti

Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii. (Romani 13:10)

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)

Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)

Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. (Romani 5:5)

Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Coloseni 3:12-14)

Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13:34-35)

Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)

Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate. (Romani 12:9-10)

Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)

Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti. (1 Tesaloniceni 3:12)

Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)

Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca. (1 Ioan 3:23)

Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. (1 Ioan 4:7-21)

Pentru ca suntem intr-o saptamana cu o semnificatie aparte, m-am gandit sa postez definita iubirii din biblie, cartea cartilor, si sa scriu cateva randuri folositoarea sufletului...


De-a lungul timpului am constatat ca oamenii uita cine sunt de fapt. Uita de esenta lor divina..de acea scanteie minunata ce se afla in ei. O inchid in sufletul lor si o prafuiesc...precum comorile sunt ascunse bine, departe de ochii oricarui om..asa si aceasta scanteie divina este bine ascunsa in noi..este mereu cu noi, dar noi nu vrem s-o vedem. De aceea de-a lungul timpului..omul isi uita originea si se impamanteneste . Se implica in rutina vietii si se crede una cu lucrurile ce-l inconjoara..isi vinde sufletul pentru obiectele ce-i plac..si isi face toate placerile savurand cu pasiune pe fiecare dintre ele. Se simte bine cand toate lucrurile ii aduc o oarecare binefacere senzuala..dar fara voia lui..se deda de la aspectul imaterial al vietii.devina sceptic si tot ce nu poate fi palpabil si demonstrat stiintific este inlaturat.Refuza sa mai creada in minuni iar toate acele povestiri..si intamplari le catalogheaza drept fabulati, inventi sau basme. Iubeste prea mult lumea asta..si oamenii ca sa mai acorde atentie cuiva care nu este vizibil..si care nu poate fi demonstrat. E mai comod sa refuzi sa accepti..decat sa accepti si sa te supui unei forte care te depaseste cu totul..e inacceptabil sa admiti ca esti doar un om si esti doar praf si pulbere..nu esti atat de important cum te crezi..si tot ce ti se intampla in viata..meriti pe deplin. E dificil sa iti cercetezi sufletul...e un proces prea dificil...
Ne pierdem in lumea efemera..alergand dupa bucuri constante, dar trecatoare...fiecare placere, ne ofera o bucurie..dar mai tarziu ne daruieste o tulburare sufleteasca..o neliniste pe care nu stim cum s-o rezolvam..
Mi-am dat seama singura ca a te cunoaste pe tine e cu mult mai greu decat orice pe lumea asta..e cu atat mai greu cu cat..iti dai seama ca nimic nu e batut in cuie si nimic nu poate fi pentru totdeauna...de cand ne nastem pana cand murim...viata ne ofera lectii si experiente care au menirea de a ne perfectiona..si de a ne lucra fiecare particica a inimii...avem un tel..toti dintre noi, de atins..perfectiunea.Toti spre asta tindem..si cred eu ca asta ne dorim..ce nu stim insa este ca..totul in lumea asta e perfect. Nu trebuie sa ne indoim si nu trebuie sa cercetam mai mult decat trebuie cercetat..multa gandire uneori nu duce nicaieri..intelepciunea unui om cred eu ca in asta consta..intr-un echilibru care sa-l ghideze intreaga viata..ca sa stie mereu cum se afla in raport cu lumea exterioara si interioara..
Suntem toti fii al unui Dumnezeu Creator..suntem fii dintr-o lumina pe care din pacate nu toti o vom cunoaste...viata e doar o experienta scurta..dintr-un proces cu mult mai amplu...daca ajungem sa ne detasam de lumea noastra..si sa vedem in ansamblu totul...am avea o revelatie.Revelatia ca nu suntem niciodata singuri..ca iubirea lui Dumnezeu e mereu cu noi, doar ca refuzam sa o avem.
Libertatea..despre care vorbeste Dumnezeu..este adevarata libertate asumata de fiecare particica a creatiei...fiecare om are libertatea de a decide..drumul pe care alege sa-l urmeze..alege sa-si vinda sufletul lucrurilor trecatoare sau alege sa-si puna sufletul undeva unde nimic si nimeni nu il poate lua. Ma uitam la oamenii care dupa o viata de munca si agoniseala ramasesera fara case si avere...saracii plangeau isi plangeau soarta crunta..ca o viata intreaga au economisit,s-au chinuit si in final...n-au ramas cu nimic.Prin urmare..atunci cand iubesti ceva sau pe cineva mai mult decat pe Dumnezeu...Dumnezeu iti arata cum e viata pe pamant..cat de schimbatoare si trecatoare este..si te indeamna sa-ti ridici ochii din pamantul cel trecator spre cer..si sa-ti dai seama ca nici o comoara de pe pamant nu poate fi egala cu una din cer...ne arata esenta noastra divina..si ne arata cum noi, oamenii fiind..o refuzam. E ca si cum..nefiind din lumea asta..ne nastem pentru a trai o experienta si pentru a fi testati..pentru a se vedea cati dintre noi isi reamintesc de unde vin si incotro se indreapta..cati dintre noi isi mai aduc aminte de esenta adevarata a lor..si isi dau seama cat de mult gresesc indepartandu-se de ea.
Suntem inainte de Sfintele Sarbatori de Pasti..haideti sa reflectam la adevarata esenta si nu la cum o sa petrecem sau la ce o sa mancam...sa ne consideram nesemnificativi si mici..si sa-i multumim lui Dumnezeu ca din nestiinta ne-a trezit la viata..pentru o experienta care sa ne ajute sa evoluam. Sa-i iubim pe oamenii ca pe noi insine..si sa ne vedem barna din ochii nostri in loc de paiul din ochii fratelui nostru. Sa ne gandim profund si sa ne deschidem inimile..cum spunea Parintele Arsenie :Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, ci de inimile noastre...
Doamne ajuta si Sarbatori fericite!