Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii. (Romani 13:10)
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)
Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)
Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. (Romani 5:5)
Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Coloseni 3:12-14)
Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13:34-35)
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)
Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate. (Romani 12:9-10)
Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)
Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti. (1 Tesaloniceni 3:12)
Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)
Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca. (1 Ioan 3:23)
Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. (1 Ioan 4:7-21)
Pentru ca suntem intr-o saptamana cu o semnificatie aparte, m-am gandit sa postez definita iubirii din biblie, cartea cartilor, si sa scriu cateva randuri folositoarea sufletului...
De-a lungul timpului am constatat ca oamenii uita cine sunt de fapt. Uita de esenta lor divina..de acea scanteie minunata ce se afla in ei. O inchid in sufletul lor si o prafuiesc...precum comorile sunt ascunse bine, departe de ochii oricarui om..asa si aceasta scanteie divina este bine ascunsa in noi..este mereu cu noi, dar noi nu vrem s-o vedem. De aceea de-a lungul timpului..omul isi uita originea si se impamanteneste . Se implica in rutina vietii si se crede una cu lucrurile ce-l inconjoara..isi vinde sufletul pentru obiectele ce-i plac..si isi face toate placerile savurand cu pasiune pe fiecare dintre ele. Se simte bine cand toate lucrurile ii aduc o oarecare binefacere senzuala..dar fara voia lui..se deda de la aspectul imaterial al vietii.devina sceptic si tot ce nu poate fi palpabil si demonstrat stiintific este inlaturat.Refuza sa mai creada in minuni iar toate acele povestiri..si intamplari le catalogheaza drept fabulati, inventi sau basme. Iubeste prea mult lumea asta..si oamenii ca sa mai acorde atentie cuiva care nu este vizibil..si care nu poate fi demonstrat. E mai comod sa refuzi sa accepti..decat sa accepti si sa te supui unei forte care te depaseste cu totul..e inacceptabil sa admiti ca esti doar un om si esti doar praf si pulbere..nu esti atat de important cum te crezi..si tot ce ti se intampla in viata..meriti pe deplin. E dificil sa iti cercetezi sufletul...e un proces prea dificil...
Ne pierdem in lumea efemera..alergand dupa bucuri constante, dar trecatoare...fiecare placere, ne ofera o bucurie..dar mai tarziu ne daruieste o tulburare sufleteasca..o neliniste pe care nu stim cum s-o rezolvam..
Mi-am dat seama singura ca a te cunoaste pe tine e cu mult mai greu decat orice pe lumea asta..e cu atat mai greu cu cat..iti dai seama ca nimic nu e batut in cuie si nimic nu poate fi pentru totdeauna...de cand ne nastem pana cand murim...viata ne ofera lectii si experiente care au menirea de a ne perfectiona..si de a ne lucra fiecare particica a inimii...avem un tel..toti dintre noi, de atins..perfectiunea.Toti spre asta tindem..si cred eu ca asta ne dorim..ce nu stim insa este ca..totul in lumea asta e perfect. Nu trebuie sa ne indoim si nu trebuie sa cercetam mai mult decat trebuie cercetat..multa gandire uneori nu duce nicaieri..intelepciunea unui om cred eu ca in asta consta..intr-un echilibru care sa-l ghideze intreaga viata..ca sa stie mereu cum se afla in raport cu lumea exterioara si interioara..
Suntem toti fii al unui Dumnezeu Creator..suntem fii dintr-o lumina pe care din pacate nu toti o vom cunoaste...viata e doar o experienta scurta..dintr-un proces cu mult mai amplu...daca ajungem sa ne detasam de lumea noastra..si sa vedem in ansamblu totul...am avea o revelatie.Revelatia ca nu suntem niciodata singuri..ca iubirea lui Dumnezeu e mereu cu noi, doar ca refuzam sa o avem.
Libertatea..despre care vorbeste Dumnezeu..este adevarata libertate asumata de fiecare particica a creatiei...fiecare om are libertatea de a decide..drumul pe care alege sa-l urmeze..alege sa-si vinda sufletul lucrurilor trecatoare sau alege sa-si puna sufletul undeva unde nimic si nimeni nu il poate lua. Ma uitam la oamenii care dupa o viata de munca si agoniseala ramasesera fara case si avere...saracii plangeau isi plangeau soarta crunta..ca o viata intreaga au economisit,s-au chinuit si in final...n-au ramas cu nimic.Prin urmare..atunci cand iubesti ceva sau pe cineva mai mult decat pe Dumnezeu...Dumnezeu iti arata cum e viata pe pamant..cat de schimbatoare si trecatoare este..si te indeamna sa-ti ridici ochii din pamantul cel trecator spre cer..si sa-ti dai seama ca nici o comoara de pe pamant nu poate fi egala cu una din cer...ne arata esenta noastra divina..si ne arata cum noi, oamenii fiind..o refuzam. E ca si cum..nefiind din lumea asta..ne nastem pentru a trai o experienta si pentru a fi testati..pentru a se vedea cati dintre noi isi reamintesc de unde vin si incotro se indreapta..cati dintre noi isi mai aduc aminte de esenta adevarata a lor..si isi dau seama cat de mult gresesc indepartandu-se de ea.
Suntem inainte de Sfintele Sarbatori de Pasti..haideti sa reflectam la adevarata esenta si nu la cum o sa petrecem sau la ce o sa mancam...sa ne consideram nesemnificativi si mici..si sa-i multumim lui Dumnezeu ca din nestiinta ne-a trezit la viata..pentru o experienta care sa ne ajute sa evoluam. Sa-i iubim pe oamenii ca pe noi insine..si sa ne vedem barna din ochii nostri in loc de paiul din ochii fratelui nostru. Sa ne gandim profund si sa ne deschidem inimile..cum spunea Parintele Arsenie :Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, ci de inimile noastre...
Doamne ajuta si Sarbatori fericite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu