I. The true ...about me

Ochii albastrii ca la broaste...
Ma suparam des cand eram micuta..pentru ca cei din jurul meu se uitau insistent la ochisori mei mari si albastrii..si ma necajeau cu aceste vorbe..Nu intelegeam ce vor ele sa exprime..presupuneam eu pe atunci ca e ceva urat sa ai ochii albastrii ca la broaste..si cum au broastele ochii?
Crescand mi-am dat seama ca ochisori mei..cei albastrii atrageau privirile tuturor..erau ca doua felinare..care atrageau pe ceilalti ..si imi placea sa vad..cum ceilalti uneori ramaneau nemiscati si se uitau...si se tot uitau...
Ochii mei albastrii..au fost si sunt un lucru de care ma bucur in fiecare zi..se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...presupun ca avand ochii mari..si sufletul meu e mare..si cred eu ca este:)
Dar sa nu ma laud singura...si sa incep sa spun ceva..orice..
De mica mi se spunea ca sunt cam baietoi..aveam apucaturi de baiat...o perioada ma jucam cu papusile,dar dupa aceea am devenit o adevarata microbista..cot la cot cu baietii de la mine din cartier..bateam mingea..furam caise de prin copacii vecinilor..urcam in dud si ne murdaream hainele mancand..si faceam fel de fel de jocuri si nazdravanii de-ale copilariei..
Am avut o copilarie superba si..aducandu-mi aminte de acei anii..inca apropiati ..acum....ma apuca o mare nostalgie.. imi iubesc si tin enorm de mult la tot ce-a insemnat copilaria mea..O simt inca in viata mea..si eu inca ma simt un copil..si sunt un copil..un copil mai mare care poate uneori inca refuza sa se comporte ca un adult..da! recunosc ca uneori refuz sa fiu adult..refuz sa fiu serioasa..prefer sa fiu vesela, sa rad, sa glumesc..sa fiu copilaroasa chiar si cu riscul de a enerva..si cine cunoaste,stie si de ce:)
Cine are bunici la munte..stie de ce copilaria mea a fost frumoasa..stie de ce am avut parte de veri insorite..in care colindam pamanturile satelor unde am copilarit..admirand privelistea ce se dezvelea inaintea ochilor mei..viata la sat..e atat de simpla, de ordonata si de curata...e o existenta atat de pasnica si de lina incat..uneori ma intorc inapoi..doar pentru a mai poposi un pic in linistea aceea minunata..ma intorc pentru a mai privi o data un apus de soare dincolo de profunzimile padurii...
Amintiri nespus de frumoase...petrecute la bunici mei intr-o localitate langa Suceava..
Ma simt o norocoasa ca..traiesc la malul marii si cand dorul ma cheama..ma reintorc in locul unde m-am nascut..in Suceava pentru a-mi reincarca bateriile..
Imi place sa merg sa-mi vad rudele si neamul..sa le citesc bucuria din priviri cand ma vad..si pentru ca ne vedem atat de rar..clipele petrecute impreuna sunt si mai frumoase..
Si vine timpul sa ma intorc acasa...
Constanta...nu as putea trai departe de tine..de fapt ...nu as putea trai departe de mare..am crescut plimbandu-ma pe malul marii indiferent de anotimp..cand eram mica marea ma speria..mi se facea frica ori de cate ori ma apropiam de ea..credeam ca daca o ating o sa ma rapeasca definitiv la ea..dar n-a fost asa..
Iar azi..ma simt fericita ca traiesc si ca pot oricand sa merg s-o vad..de oriunde vreau eu..si imi place..in fiecare anotimp e altfel..in fiecare zi e altfel..Cand e furtuna..e atat de agitata incat te inspaimanta si iti da frisoane..cand e linistita..e ca un mare lac..in care se oglindeste soarele..
E ciudat ca in atata timp..nu m-am saturat de ea si cred eu ca n-am sa ma satur niciodata ..e unul din putinele lucruri pe care le iubesc cu adevarat si pentru totdeauna.
Trecand copilaria mea frumoasa..am devenit adult..hm..ciudat sa fiu adult..dar intr-un fel ma bucur..acum am drepturi pe care micuta fiind nu le aveam..m-am maturizat si simt ca anii trec si eu capat acea experienta si maturitate de care vorbesc toti oamenii trecuti de o anumita varsta in general...Uneori ma gandesc ca daca aveam mintea mea de acum ..cu ceva timp in urma..luni sau ani..poate lucrurile ar fi stat altfel..dar apoi imi dau seama..ca de cele mai multe ori exact aceste experiente ne determina schimbarea si maturizarea..fiecare are rolul sau mai mic sau mai mare..si noi crestem..si viata noastra se scurge..si timpul trece...
Si trece..si anul asta am sa fac 24 de ani..si ma sperie.. asta e cel mai grav lucru..simt ca ceasul meu interior s-ar fi oprit pe la 20 si de atunci totusi anii trec..si cifrele se tot aduna..fac 24 de ani..
Si ce am inteles eu pana la varsta asta din viata...
Multe..dar probabil mi-ar lua enorm sa expun fiecare lucru inteles..asa ca..am sa spun esenta..si cu alte ocazii ..o sa mai detaliez..
De mica mi-a placut sa fiu un observator al societatii in care traiesc..mi-a placut mult sa vad lumea din jurul meu si problemele ei..mi-a placut sa citesc..si inca citesc..pasiunea mea este cititul..si suna atat de pasiv...dar n-am sa ma laud ca-mi place sportul..pentru ca nu prea ma omor..Mie mi-a placut sa citesc si sa scriu..mi-a placut sa observ viata si oamenii..mi-a placut sa descopar viata si oamenii...si imi place in continuare.
Defecte si lucruri neplacute..
Defectul meu cel mai mare este ca nu sunt materialista..si cred eu ca n-am sa fiu niciodata...haina nu-l face om! e premisa dupa care ma ghidez..si scara mea de valori..se ridica dincolo de tot ce inseamna material si lumesc..
Prostia ma irita la fel ca si prostia ce se trage din materialitate..nu vreau sa sune aberant..dar in general oamenii care au banii si traiesc cu impresia ca sunt cineva doar din pricina acestui motiv..ma lasa efectiv rece..Respectul si admiratia mea de obicei am dat-o omului si nu hainei si nici masinii pe care o poseda ..si mi se pare mie ca in ziua de astazi..oamenii se impopotoneaza din ce in ce mai mult..si lacomia lor n-are margini..e o adevarata grandomanie..si lacomie ce pune stapanire pe oamenii in general...e uimitor..pentru ca si eu raman uimita de acest adevar..
Ma ingrozesc cand vad oamenii care cred ca iubirea se masoara in inele, argint,aur...cadouri..in masinii..apartamente..ma ingrozesc cand vad cum unii afirma ca X o iubeste pe Y pentru ca uite ce i-a dat..nu stiu..poate am eu ceva..dar chestiile astea ma lasa rece..
Daca omul din fata mea nu se ridica la nivelul asteptarilor mele..nici banii lui..nici hainele lui nu-mi vor exprima nimic..
Nu pot sa accept prostia la rang de valoare si nici imoralitatea la rang de virtute.
Nici eu nu sunt genul de fata care sa ma omor dupa chestiile astea femeiesti..de multe ori ma simt ca un barbat..nu dau importanta felului in care ma imbrac..sau felului in care arat..ca ma dau sau nu cu ruj..ca port fusta sau pantaloni..nu stiu..imi place sa fiu practica..si simpla in tot ce fac..nu-mi plac exagerarile si nimic din ceea ce este strident..si in fond atata timp cat eu cred ca ceea ce am de oferit sunt eu si nu rujul, culoarea parului..sau hainele de pe mine..ma multumesc sa fiu eu si cine ma place ..sa ma placa cum sunt si pentru cine sunt eu.
Daca apreciaza altceva...atunci..nu e decat un alt superficial si n-are rost sa ma simt complexata..sunt atatea exemple in istorie si in viata..de oamenii care au reusit si au fost apreciati..si admirati pentru ceea ce au facut, pentru ceea ce au spus..nu pentru modul cum erau imbracati..sau pentru averile lor.
80% Conteaza imaginea? Hm..am auzit si varianta asta. pe mine ma lasa rece...80 la suta conteaza ce spui, cum spui..ce faci, cum faci..cine esti si cum esti..asta conteaza.
Nu-mi plac telenovele..si nici revistele pentru femei ..
telenovele pentru ca mi se par o modalitate de spalare a creierului..:))) iar revistele pentru femei..pentru ca citind o asemenea revista ar trebui sa ma conformez cu ceea ce citesc..iar asta n-o sa se intample niciodata..n-am sa pot accepta de bune niste sfaturi aberante date de o oarecare./..niste chestii generale care in mod sigur suna bine, dar nu merg aplicate...iar revistele sunt pline de idei preconcepute, de clisee si de tot felul de sfaturi...care dauneaza grav gandirii!
Nu-mi plac manelele..si filmele indiene..nu le suport..
Nu-mi plac babele..mai ales cele care merg duminica la biserica si se iau la pupat ..si la vorba..eu inteleg varsta inaintata dar..nu pot sa inteleg de ce trebuie sa se pupe in biserica!?
Nu-mi plac barbatii "macho-man"..si gen "Casanova"....ma lasa mai mult decat rece ..pentru ca sunt niste marionete...ambalaj frumos si continut stricat..cam asa ii vad eu..si nu am avut tangente decat de vreo 2 3 ori..si sper din suflet sa nu mai am niciodata...
Vreau si am luptat mereu sa fiu vazuta ca o femeie..nu ca un obiect sexual...si inca ma lupt..cu perceptiile altora..n-ar trebui sa fie greu, dar este! Femeia chiar daca atat de mult isi proclama independenta si emanciparea .nu este deloc asa..si din ce in ce mai mult..este privita ca un simplu obiect sexual..
Multora le convine aceasta postura de obiect sexual..ei bine ..mie nu! Vreau sa fiu admirata pentru ca sunt om, pentru ca gandesc...pentru ca am ceva de spus..de fapt am multe de spus..si nu sunt doar o femeie..de fapt m-as multumi cu un simplu respect, decat cu o admiratie mai stiu eu de care...

In ce cred?
Cred in Dumnezeu, cred in bine, cred in adevar..si cred in iubire..am avut mereu convingerea ca basmele sunt de fapt rupte din realitate..si au menirea de a ne face sa credem..sa credem in noi in primul rand si sa credem in sansa noastra..
Cred in iubire pentru ca...iubirea poate salva totul..iubirea e sentimentul ce ne innobileaza sufletul ..si ne face sa fim nemuritori..
Cred in bine..pentru ca binele invinge raul..si stiu ca atata timp cat faci bine, gasesti bine..atata timp cat gandesti pozitiv..primesti lucruri pozitive..si niciodata sa nu astepti nimic,sa nu pretinzi nimic..pentru ca atunci vei primi..cand esti impacat cu tine insuti si te multumesti cu ceea ce ai..Sa ne bucuram de tot ce ni se intampla si sa nu fugim de suferinta..fiecare traire isi are rolul sau..si ne arata drumul nostru, al fiecaruia...Sa traim fiecare clipa si sa ne bucuram..de tot ce ne inconjoara..sa traim in prezent si sa fim constienti ca traim..sa pretuim clipele si oamenii...ca o marturie ca nimic nu dureaza la infinit si..nici noi si nici ei..cei de langa noi..Sa iubim viata asa cum e si tot ce este in ea asa cum e..
Sa iertam indiferent cat de greu ne-ar fi..sa intelegem si sa ne punem si in locul celui de langa noi..sa lasam de la noi, daca puteam si nu ne simtim lezati sufleteste..sa facem intotdeauna ceea ce simtim..si ceea ce credem..
Si cel mai important lucru..sa nu tinem cont de gura lumii...in sensul in care..pentru deciziile ce tin de viata noastra..sa ascultam doar de noi..si de intuitia noastra..fiecare isi traieste viata..ne nastem singuri si murim singuri..nu suntem decat pulbere in vant...iar vietile noastre se irosesc cu o viteza uluitoare..Sa incercam sa dam calitate vietii..si nu ineaparat cantitate..
Asta e ceea ce cred eu..si sunt lucruri pe care le gandesc si le aplic..Sa multumim Creatorului nostru ca..ne-a adus din nestire..in viata..pentru o experienta unica si ireversibila..