Vant de brad...

Si-am sa plec fara sa stii...dus de dorul tau tarziu.si ma duc si iar ma duc..pana la izvor de nuc.... Revin aici..pentru ca mi-e greu sa nu scriu uneori ceea ce simt..cred ca scriind voi putea sa imi explic si eu unele lucruri si voi putea sa ma eliberez de gandurile ce ma inconjoara, ma doboara , ma ridica...si ma coboara..dar daca scriu..poate ca cineva va citi..si va gandi ceva...orice. Nu voi scrie despre mine...voi scrie despre lume..despre lumea care se vede...care se contureaza..despre sentimente si oamenii...si despre anumite categorii aparte... Ma enerveaza cand cineva ma catalogheaza intr-un fel anume si incearca sa-mi puna etichete...eu nu am asa ceva...Nu vreau ca lumea sa ma perceapa o ciudata, doar pentru ca ..nu pot sa traiesc intens toate nimicurile trecatoare...multi traiesc clipa, eu traiesc in perspectiva..eu ma gandesc cum e azi si cum va fi maine...vreau sa traiesc frumos..pentru ca frumosul asta..inseamna un echilibru..Echilibru o data pierdut..se duce la vale viata...in pante abrupte si fara opriri. Nu vreau sa fiu ranita de oamenii..de asta..mi-e greu sa ma incred in vorbe..eu ma incred in trairi, in povesti..care mi se intampla..in sentimente care nu se spun..in priviri care transmit mai mult decat o mie de cuvinte.. Nu-mi cereti sa va explic...ceea ce nu cred ca imi pot explica.. m-am lasat dusa de val...ca sa vad cum este sa fii dus...si am constatat ca..valul asta..nu poate aduce nimic bun...un val al disperarii nu poate aduce decat...disperare..si in final ruinare. Nu pot , refuz sa accept lumea asa cum se arata ea...refuz sa accept egoismul..si sadismul omului modern...si ardoare cu care se distruge si se ruineaza...refuz sa accept excesele...pentru ca nu vreau sa le accept. Nu vreau sa accept lumea..ca o opera a celui Malefic venit sa-i distreze pe toti..spre pieire.. O iau rational..unde pot duce..desfraurile, minciunile...excesele? la moarte..la moartea sufletului..un suflet inrobit..nu-si va vedea lipsurile..ci va gasi mereu scuze pentru ceea ce va face..nu-si va putea pansa ranile..ci doar peticindu-le..cu alte rani..si cu alte experiente..urate... Nu mai avem timp sa ne vindecam..pentru ca sarim din experienta in experienta..din traire in traire..si visam..la nimic. Un om inrobit in patimi..nu va putea zbura niciodata...nu va putea fi liber niciodata..va gasi placerea in exterior..si nu va putea s-o caute in interior...daca pierzi echilibrul interior..pierzi totul..pierzi centrul universului..te pierzi pe tine..nu stii cine erai, cine esti si cine vei fi... Iertati-ma nu pot intelege..sunt rigida..iubesc lumea in stare pura, nevinovata..inocenta ...iubesc oamenii frumosi..care nu urmaresc sa atraga in capcana intunericului alte suflete nevinovate, iubesc copii pentru frumoasa lor inocenta si nevinovatie...iubesc florile si iubesc copacii..pentru dragostea pe care ne-o arata in fiecare zi..iubesc soarele si iubesc cerul..si iubesc marea..si va iubesc pe voi cei care crede-ti in frumos. Pe restul...cei cuprinsi de patimi..va iubesc si pe voi..dar mi-as dori..sa va reveniti in fire..sa va gandi- ca a trai clipa nu inseamna a te nenoroci..