Am revenit..cu primul capitol.."asa sa NU faceti ! "

Buna ! Am revenit asa deodata sa scriu din nou. Cred ca am facut o pauza destul de semnificativa in activitatea mea de blogger. De fapt nu m-am gandit niciodata sa scriu, doar de dragul artei. Am inceput din nou sa scriu pentru ca asta simt..sa-mi expun ideile , parerile, experientele undeva ...spre a fi de folos. Voi incepe cu un prim capitol..de data asta voi expune o parte din experientele de viata si nu numai..si am sa intitulez : "Asa sa Nu faceti " ! 1. Viata mea s-a schimbat... Imi doream demult timp o schimbare, ceva sa fie pe masura asteptarilor mele. Visam mereu sa gasesc o iubire din aia..careia sa nu-i gasesc defect. Probabil ca m-am auto iluzionat bine inainte de acest lucru. Intr-o zi am gasit-o..asa mi se parea. Si asa a inceput totul..am renuntat la un capitol al vietii mele..de vreo 7 ani ca sa incep altul. Eram convinsa ca va fi bine, nu-mi imaginam reversul medaliei sub nicio forma. Omul de care ma indepartasem si pe care il iubisem sau poate ca traiam cu aceeasi iluzie ca il iubeam avea sa fie prima mea victima. In toti acesti ani..fusesem eu o victima..victima unei ploi de senzatii, stari contradictorii...furie si bucurie. Devenisem un om, dar unul pe care nu-l puteam privi in oglinda. O femeie care s-a sacrificat stie despre ce vorbesc...si nu stiu ce as putea scrie. Statutul de victima nu m-a incantat niciodata..asa ca mereu stergeam cu buretele toate amintirile urate..si puneam in balanta si mi se parea ca binele e deasupra raului. Asa am sperat 7 ani , pana cand intr-adevar in al 7 -lea an si el avea sa se schimbe probabil dandu-si seama ca ma pierde. Din pacate m-a pierdut ireversibil..e impropriu spus ..ca nimeni nu pierde pe nimeni..dar pentru intelesul tuturor e cel mai potrivit termen. Iar aceasta pierdere a fost dureroasa...pentru el. Pentru mine era o realitate. Stiam ca a gresit iar acum aveam ocazia si puterea sa pun capat. M-am simtit mereu singura in relatia noastra, nu inteleg de ce oricat de mult ar fi incercat nu reusea sa ma determine sa scap de acest sentiment. Si EL a incercat, la capitolul acesta nu ii pot reprosa nimic, chiar a incercat sa mearga...dar nu constientiza ca nu poti face o femeie sa te iubeasca cu forta, cu violenta, cu rabufniri...nu! Pe mine nu a reusit sa ma convinga, astfel incat intr-o zi am incetat sa mai sper, sa mai cred in noi. Am deschis iadul pentru amandoi..si am presarat furtuna peste linistea aparenta a relatiei noastre. Si furtuna a fost un an si ceva...cand lucrurile erau sa fie bune..eu am incetat sa mai sper si sa mai cred. Decisesem deja ca cea mai buna optiune e sa ne despartim. Mi se parea ca viata imi va rezerva altceva mai bun si ca nu ma pot multumi cu ceea ce era. Omul asta m-a iubit...atat stiu..ca m-a iubit. M-a iubit in felul lui iar eu nu am fost capabila sa simt...Nu am fost capabila sa simt, sa incerc, sa fiu..nu eram pe lungimea lui de unda..nici el pe a mea..dar nu aveam cum sa inteleg atunci ceea ce am inteles acum. Ma urasc pentru nevoia mea de diversitate..nu in ideea de a fi azi cu cineva, iar maine cu altcineva..ci in ideea de a dori sa schimb mereu cate ceva. Sunt permanent intr-un contrast..am vrut sa vad cum e sa traiesc si fara el. Fara omul care timp de 7 ani m-a iubit si fara de care nu-mi puteam concepe viata. Erau nopti in care ii spuneam ca nu-mi imaginez viata fara el..eram dependenta de el, dependenta de confortul relatiei noastre... Dar m-am despartit de el...dupa intrebarea fireasca : cum ar fi fara el? Am aflat acum...la 2 ani de atunci..cum e fara el. e fara el si atat ..il compari cu oricine va fi dupa si nu il vei putea uita niciodata.