Mitza

Azi sunt trista..trebuia sa fiu fericita, dar...durerea din sufletul meu..ma indeamna sa scriu un mic articol despre Mitzi.
Iubesc animalutele de cand eram mica...mi-am facut mereu o preocupare din a avea grija de ele. Le-am tratat mereu ca si pe copilasii mei..si am avut grija de ele..In copilarie toti ma poreclisera "mama natura", ciudat, ce-i drept dar imi spuneau asa pentru dragostea mea pentru animale si pentru natura in general. Am crescut acum, si dragostea mea pentru animale a ramas...si totusi..n-am crezut ca voi ajunge sa ma atasez de vreun animalut atat de tare..pana cand n-amavut-o pe Mitza.
Cand au gasit-o..era un ghem . O luam in palma si o cuprindeam in ea..o gasisera copii de la bloc abandonata langa tomberoanele de gunoi..si gandinsu-se la dragostea mea fata de animale..mi-au dat-o mie. Initial am fost reticenta..mai mult pentru ca nu puteam avea grija ei. Vazand-o atat de micuta si neajutorata..am rupt din timp si i-am acordat atentia mea..Am crescut-o pe Mitza..de la laptic pana cand a invatat de manance de toate..era o mare mancacioasa si jucausa..ii placea la nebunie sa se joace..
Am vrut s-o duc la bunicii mei..dar nu m-a lasat sufletul...nu puteam sa indur despartirea de ea..
Dar in urma cu 2 zile..cautand-o..am vazut-o plina de sange..izbucnind in plans, m-am grabit s-o duc la veterinar..in speranta ca va putea s-o faca bine. Dupa 2 zile de tratament..Mitza mea parea ca-si revine..dupa o muscatura de caine..dar..am crezut gresit..
As fi dat toti banii de care dispuneam sa o fac bine..si totusi..doctorii au fost reticenti in pronuntarea unui diagnostic..
Si in seara asta.... Mitza mea a murit..
A murit si simt ca mor de durere..era doar o pisicuta jucausa si mancacioasa de care ma atasasem enorm de mult..iar acum n-o mai am..n-o mai am si ma doare...ma doare ca am crezut ca se va face bine si..n-a fost asa...e ciudat..dar cand te atasezi e dureros ..e foarte dureros..si nu mai am cuvinte..