Suferinta este drumul spre fericire

Suntem oamenii, iar oamenii gresesc....oamenii..viseaza, spera...lupta..plang..vor sa iubeasca si sa fie iubiti..dar multitudinea de ganduri, idealuri..fantezii..himere..dupa care alergam ne face sa mai si suferim sau sa facem pe alti oamenii sa sufere...si spunem ca nu e vina noastra ...si dam vina mereu pe ceilalti cand ne fac sa suferim....cand de fapt...tot ce facem noi in aceasta viata este sa interactionam cu oamenii, cu fel de fel de oamenii...pentru a ne cunoaste pe noi...oricati oamenii am cunoaste, oricat am umbla prin lumea asta mare..ne intoarcem la noi ...ne intoarcem mereu la noi ...si la sufletul nostru...si preferam sa umblam , sa fugim..in loc sa poposim in sufletul nostru...De ce ne ferim de sufletul nostru? De ce niciodata nu ascultam bataile inimii noastre ? De ce nu facem ce ne dicteaza inima ? Se poate insela nu? Da, se poate insela...dar oare ratiunea nu se poate insela? Ne putem insela..si putem gandi stramb despre lucruri drepte..dar..avem certitudinea ca nu vom regreta nimic din ce-am facut, nimic din ce-am spus..pentru ca..ne-am urmat sufletul..singurul nemuritor...Dar sufletele noastre sunt undeva inchise cu mii de lacate ferecate...iar cheia..e aruncata in valurile marii...in desertaciunea lumii...si a vietii...din cand in cand il mai simtim...dar ne doare...ne doare sufletul..pentru ca el mereu ne spune adevarul...ne spune cand nu suntem fericiti, ne spune cand suferim...iar noi , oamenii nu stim sa suferim...fugim de suferinta...ni se pare gresit sa suferim....

Oare suferinta nu este tot o stare, precum si bucuria , fericirea este ? De ce nu putem accepta suferinta, la fel cum putem accepta bucuria?

Adeseori am suferit, dar am fugit de suferinta pentru ca suferinta te face sa vezi realitatea, te face..sa plangi, te face sa ajungi la disperarea si la limitele tale ca om..te face sa-ti vezi ingradirea si limitarea...suferinta te face sa te vezi mic intr-o lume mare...te face sa te simti ignorat, invizibil..intr-o lume reala si palpabila...suferinta iti arata jumatatea goala a paharului...dar suferinta este o stare..care te caleste, acceptand suferinta...poti accepta si bucuria si fericirea...ca stari..stari care nu pot dainui la vesnicie...a fugi de suferinta, inseamna a fugi de tine insuti...a fugi de glasul inimii tale...Suferinta ne transforma ca oamenii...suferinta este un lucru necesar uneori...pentru ca doar ea are capacitatea profunda de a ne trezi...dintr-un somn adanc...si de a ne provoca transformarea..doar suferinta ne trage semnalele de alarma necesare..doar suferinta ne poate intari si ne poate face sa spunem ca suntem oamenii....si ca avem un suflet...doar cand suferim ne dam seama...ca avem suflet...si ca ne doare...si doare mai rau decat orice alta rana am avea..dar daca fugim de aceasta stare...ea va continua sa vina..si sa apara in viata noastra, cand invatam sa o acceptam..ca o parte integranta a fiintei noastre...ne dam seama ca suferinta are un rol si ca ...a suferi nu este atat de grav..pentru ca cele mai frumoase stari si lucruri..si opere de arta..se nasc din suferinta....si cele mai frumoase renasteri sufletesti...urmeaza suferintei...